Aparuta azi in FLUX:
under comentarii
A fost o surpriză pentru mine, numirea lui Iurie Roşca în funcţia de viceprim-ministru al Republicii Moldova. Fără discuţie că este o personalitate controversată, dar cunoscându-l foarte bine, pot afirma că este genul de om care spune, şi aici îl citez, ce-i în guşă-i şi-n căpuşă. Poate sunt adevărate afirmaţiile care se fac despre el! Poate nu! Oricum, până în acest moment nimeni nu a demonstrat nimic, ba din contra, în mediile ruseşti este notoriu ca fiind antirus.
Se comentează de majoritatea că a fost reprezentantul românismului în anii ’90 în Republica Moldova şi acum s-a aliat cu comuniştii, motiv clar pentru care a şi pierdut alegerile!
Cunoscându-l, cred că este genul “totul sau nimic!” … şi o demonstrează! Şi-a asumat eşecul din alegerile din aprilie susţinând o campanie pozitivă: “Moldova o ţară de succes!” L-am înţeles: “mai bine se aud două voci româneşti în Europa, decât una!”
Înţeleg şi tentele naţionaliste din discursul PPCD, şi aici trebuie să facem diferenţa între naţionalismul comuniştilor, profund antiromânesc, şi naţionalismul creştin-democrat, profund antirus! Înţeleg şi naţionalismul moldovenesc, oricare ar fi el! După atâţia ani de dominaţie sovietică, oamenii se transformă şi uită de rădăcini. Naţionalismul le caută! Şi trebuie ca să se găsească aceste rădăcini: referitoare la etnicitate şi mitologie, la limbi, la istorie şi geografie, trebuind să se stabilească liniile asupra autodeterminării şi geopoliticii.
Până la urmă fiecare populaţie are aceste nevoi pentru a se identifica cu un popor şi a ajunge un stat. În Moldova există un ferment care în câţiva ani va definitiva aceste procese. Poate contribuţia creştin-democrată va avea un rol favorabil noii construcţii Europene şi va face ca cele două voci să se audă mai puternic în “zgomotul” de la Bruxelles.
Este interesantă evoluţia lui Iurie Roşca: din copac în Parlament şi apoi în Guvern. Dacă se vor ridica voci, acestea nu trebuie să uite înainte de a zice ceva care este misiunea unui partid: aceea de a ajunge la putere prin orice mijloace democratice, lucru care azi PPCD-ul l-a făcut asumându-şi riscuri majore, care azi l-au scos în afara Parlamentului. Încearcă să-şi revină prin noua numire şi printr-o listă de candidaţi care spune explicit: “ne-am schimbat!” şi care demonstrează încă o dată regula lui Iurie Roşca: “totul sau nimic!”
Se aplică şi la lista PPCD-ului! Întâmplător am cunoscut şi o parte dintre candidaţi. Dacă ar fi lista în ţara mea, eu i-aş vota! Tineri serioşi şi, în acelaşi timp, veseli, cu bun-simţ şi cu una din calităţile care pe alte tărâmuri sunt uitate, aceea de a îşi ţine cuvântul dat.
Poate că politicienii europeni şi, implicit, cei români, se alarmează, văzându-l pe Roşca colaborând cu PCRM-ul, dar se poate pune şi întrebarea:
PPCD-ul oare nu va mânca din voturile PCRM-ului? … sau altfel spus: poate o să vedem şi un lup mâncat de oaie!
articolul este aici

