Consultanta Politica

Hotnews trebuie felicitat pentru acest montaj profesional:

Pentru prima data in viata mea m-a sondat cineva … politic!

Suna la usa (o fata de 19-20 de ani), nu se prezinta (nume si din partea cui) si imi pune intrebarea magica “facem un chestionar, vreti sa raspundeti?”.

Instinctual raspund “NU!” apasat … si imediat “Ia hai sa vedem!”

20 de intrebari:

Prima daca sunt multumit de Primarul Sectorului 6. In mare sunt si raspund ezitant “da” si curios de ce urmeaza.

Urmeaza clasicile: daca saptamana viitoare ar avea loc alegeri cu cine ati vota? (presedinte, partid) si intercalate: Ce parere am despre candidatura lui Oprescu? (normal ca sunt de acord), de ce credeti ca a demisionat Monica Iacob Ritzi, daca sunt de acord cu comisia parlamentara Udrea … chestii dastea complet manipulatoare …

Plus la final “Credeti ca Marian Vanghelie ar putea rezolva actuala criza guvernamentala?” la care ma buseste rasul, eu asteptand-ul pe Vanghelie pe micile ecrane la Procuratura, DNA sau arestul politiei.

Cine face sondajul? Luand in considerare intrebarile manipulatoare puse mai mult sa ma convinga ca Ritzi si Udrea sunt vinovate este clar ca vine de la PSD.

Care din ramuri? Intrebarea cu Oprescu si mai ales cea cu Vanghelie indica “gasca Marean”.

Ultima: “Cum ma cheama?” Nu exista un astfel de sondaj!

Cum este posibil ca un partid asa de mare, serios, cu o retea electorala asa de mare sa se coboare la neprofesionismul unui astfel de chestionar si al unei astfel de fatuci?

Neuitand latura manipulatoare, ma intreb daca acesta este mesajul … Greu de crezut, deoarece o fata de 20 de ani nu poate convinge in nici un fel, mai ales ca era cu pielea de paloarea sectorului 5, imbracata in blugi si cu tricou “cu buricu’ la strada”. Pacat ca am 40 de ani.

… sau PSD-ul face o baza de date cu cine ii voteaza si cine nu … dar ma indoiesc ca nu suna din usa in usa …

Asa ca urmatorul sondaj care apare este complet manipulator, … si inutil, daca nu se da publicitatii

Răsturnarea regimului comunist prin vot democratic, urmată de suspendarea vizelor pentru români, transformă Republica Moldova într-o zonă tot mai atrăgătoare pentru afaceri. După schimbarea de regim de la Chişinău, oamenii de afaceri şi politicienii de pe ambele maluri ale Prutului speră să închidă definitiv tristul capitol al antiromânismului ridicat de fostul preşedinte comunist Vladimir Voronin la rang de politica de stat. Investitorii români sunt optimişti şi chiar nerăbdători să-şi extindă afacerile într-o Moldovă cu un mediul concurenţial relativ scăzut.

Micul trafic de frontieră s-a înviorat, iar specialiştii în economie estimează că următoarea pe rioadă este una promiţătoare, în care afaceriştii români nu se vor mai lovi de ostilitatea guvernanţilor basarabeni.

Pentru orice afacere românească începută legal în Republica Moldova erau pregătiţi şi nişte băieţi gata să le urmărească fiecare pas şi să semnaleze „încercările de subminare” a economiei moldoveneşti, asta o pot povesti acum cei care au rezistat la Chişinău.

Mult mai bine au fost trataţi ungurii sau cehii, cu care basarabenii nu împărţeau nicio bucăţică de trecut. Privilegiaţi cu adevărat au fost însă ruşii şi ucrainenii, care au făcut din Republica Moldova o piaţă de desfacere la îndemână.

Trebuie spus însă că vina e împărţită: românii nu i-au înţeles şi nici nu au încercat să-i înţeleagă cu adevărat pe moldoveni şi problemele lor. I-au privit cu superioritate, de la „înălţimea” celor câţiva ani de apropiere faţă de Occident. Moldovenii au tăcut, dar n-au înghiţit prea uşor aşa ceva.

De vreo două luni, povestea are însă un început nou-nouţ. Cetăţenii fostului stat sovietic Republica Moldova n-au mai ştiut de frică şi s-au apucat să rupă lanţurile. Au aruncat Partidul Comuniştilor în opoziţie – unii zic că în istorie. O coaliţie formată din patru partide democratice a preluat frâiele şi a dat un prim semn pentru România: a suspendat vizele impuse imediat după protestele violente din 7 aprilie.

Pentru relaţiile economice dintre cele două ţări e un gest simbolic, însă prin asta extrem de important. Afaceriştii speră mult mai mult de la noul regim instalat la Chişinău: măsuri care să arate că e loc şi pentru ei în Republica Moldova.

În toată această afacere e vorba despre patriotism în doze mici, e vorba, în primul rând, despre normalitate.

DIN EXPERIENŢA UNUI MANAGER

„Moldoveanul are percepţia asta: «Nu ştiu ce vrea românul de la noi»”

Traian Isai conduce de vreo 15 ani afacerile la Chişinău ale uneia dintre cele mai mari companii româneşti din domeniul alimentar.

Crede că reticenţa basarabenilor faţă de investitorii de dincoace de Prut e cauzată în mare parte de atitudinea greşită a românilor.

EVZ:  Cum se poate reuşi pe o piaţă precum cea din Republica Moldova? Cel puţin aici există impresia unei economii sufocate de birocraţie.
Traian Isai: Ca şi în România în această perioadă este greu. Aici e însă şi mai greu, deoarece se simte încă efectul sistemului sovietic. Cred că e prea devreme să vorbim despre efectele schimbării politice, acest lucru nu se poate simţi încă în mediul economic. De la instaurarea regimului comunist,  mediul a fost tot mai ostil pentru firmele româneşti.

În ce fel?
Nu ştiu câte firme româneşti au mai reuşit să stea aici, cu atât mai mult de la intrarea în Uniunea Europeană. S-au introdus vamale care îi scot practic pe agenţii economici  români din competiţie. In schimb ucrainienii au invadat piaţa cu toate produsele, la preţuri foarte foarte mici. Au scos practic de pe piaţă chiar şi produse moldoveneşti. Faţă de Ucraina n-au niciun fel de protecţie, faţă de România piaţa este însă  protejată.

Prin taxe vamale, prin taxe ecologice diferenţiate faţă de cele impuse producătorilor moldoveni, ruşi şi ucrainieni. Pentru noi, ca importatori, PET-ul are un preţ mult mai mare decât cel impus producătorului moldovean, cu toate că poluarea este aceeaşi.

Putem vorbi deci de o discriminare a producătorilor europeni.
Da, destul de mare. Faţă de Uniunea Europeană nu exista niciun fel de taxe, deci pot intra fără niciun fel de taxe vamale. Uniunea Europeană, când aduce un produs pe această piaţă, trebuie să plătească taxe vamale. Ceea ce mi se pare absolut incorect. Practic, din cauza asta noi nu mai avem o afacere foarte profitabilă.

Ba chiar multe produse sunt comercializare la limita rentabilităţii, doar pentru a le menţine pe piaţă, în ideea că odată cu schimbarea se va renunţa la aceste taxe. Atâta vreme însă cât ele există nu poţi scoate profit pe această piaţă, sau eventual un profit nesemnificativ.

Există speranţe că viitoarea putere va facilita schimburile comerciale…
Sper ca noua administraţie de la Chişinău să pună pe primul plan relaţia cu România, iar firmele româneşti să înceapă să înceapă să se dezvolte şi în această ţară.

Un prim semn există: renunţarea la vizele pentru români, atât de promisă de aceste partide.
Da. Şi în plan economic să zicem că are un efect, mai mult psihologic. Nu cred însă că o firmă nu a reuşit să-şi pornească o afacere aici din cauza vizelor. O firmă mare care a vrut să vină aici a rezolvat şi problema vizelor. Rusia solicita viză pentru toate ţările, în afară de cele membre CSI, dar investiţiile străine în Moscova şi în marile oraşe ale Rusiei sunt şi mari şi de substanţă, deci nu cred că este un lucru determinant.

Cât a contat criza politică, pe lângă criza economică, pe lângă criza politică din acest an, pentru o afacere – nu neapărat românească – acolo?
Nu s-a simţit poate atât de mult ca în România, acolo unde piaţa este mai mult orientată spre Occident. Moldova are relaţii în speciale cu Rusia şi cu Ucraina. Ca urmare a acestui fapt, efectul crizei nu s-a simţit într-o măsură aşa de mare.

Iată o întrebare care poate părea naivă: se poate investi din patriotism în Republica Moldova? Cât poate conta asta când vine vorba de business?
Nu ştiu… Sunt oameni care din patriotism au reuşit să facă lucruri foarte bune. Dar e o afacere totuşi. Poţi să ajuţi un orfelinat sau un centru cultural, însă o afacere trebuie să se bazeze pe principii economice clare, în care trebuie să realizezi profit.

Sunt lucruri care ar trebui discutate la nivel de guvern în România. Multe firme ar trebui stimulate să vină încoace, iar acest lucru nu se poate realiza decât prin strategii de stimulare a investiţiilor. De-a lungul anilor, în România s-a promovat ideea unei Moldove sărace – cea mai săracă ţară a Europei – un semnal extrem de negativ transmis potenţialilor agenţi economici din România – cred că altfel ar trebui formulat mesajul către aceştia. Ministerele implicate în relaţia cu Moldova ar trebui să promoveze o politică de genul „să populăm Moldova cu firme româneşti prin crearea unor facilităţi”.

Pe de altă parte, Rusia şi-a promovat altfel interesele. Rezultatul este că un număr foarte mare de societăţi au reuşit să domine piaţa.

Veniţi probabil foarte des în România şi vedeţi diferenţele dintre România şi Republica Moldova, de-a lungul celor 20 de ani de tranziţie. Care sunt diferenţele de mentalitate? Aţi spus că diferenţele de birocraţie nu sunt foarte mari, întrucât şi România are probleme din acest punct de vedere…
Cred că România are aici un avantaj mare prin faptul că a avut de-a lungul timpului o orientare clar pro-europeană, lucru care nu se poate spune şi despre Republica Moldova, care a oscilat mereu şi al cărui rezultat se vede acum. Sperăm că această schimbare să fie şi cea definitivă pentru Moldova. Diferenţa de mentalitate există, iar de acest lucru trebuie ţinut cont în orice problemă legată de Republica Moldova.

Sunt mai apropiaţi moldovenii, ca gândire, de modelul răsăritean?
Da, exact. Este o gândire diferită de ce a românilor, iar acest lucru cred că a influenţat inclusiv relaţiile economice dintre noi. România ar trebui să abordeze altfel relaţia cu Moldova, având în vedere că mentalităţile se schimbă destul de greu, în generaţii.

Răceala de până acum se poate atribui celor de care a depins până acum soarta celor două ţări. De asemenea, cred că Romania ar trebui să facă mai mult pentru a schimba situaţia.Un aspect deloc de neglijat ar fi inclusiv tratamentul de care au parte cetăţenii moldoveni la Consulatul României din Chişinău, n care aşa-zisii diplomaţi de carieră dau un spectacol jalnic, uneori chiar grotesc în faţa moldovenilor. Cred că inclusiv misiunea diplomatică din capitala Moldovei ar trebui să fie revizuită, având în vedere că este fereastra prin care se vede România aici.

Sper ca, odată cu schimbarea de putere de la Chişinău, să se vadă şi o schimbare reală a relaţiei dintre cele două ţări.

EFECTUL RIDICĂRII VIZELOR

Traficul la frontieră, înviorat cu 40%

Sorin Semeniuc

Vineri după-amiază, 25 septembrie 2009, Punctul de Trecere a Frontierei Sculeni-Iaşi. La o săptămână de la ridicarea vizelor pentru cetăţenii români care vor să treacă în Republica Moldova, aici e linişte. Atât pe o bandă, cât şi pe cealaltă, traficul merge şnur, fiecare maşină staţionând doar câteva minute pentru verificarea documentelor.

Excepţie fac microbuzele de călători, care stau ceva mai mult. Per ansamblu însă, numărul vehiculelor într-o jumătate de oră pare mai mic decât cel al căruţelor şi câinilor care trec prin faţa punctului de frontieră.

Cel mai „incitant” eveniment al după-amiezii este foarte posibil să fi rămas oprirea unei maşini cu poliţişti, dintre care unul l-a întrebat pe agentul de pază dacă nu a văzut trecând un autoturism pe care îl căutau.

„Sunt ore întregi când nu vezi vreo maşină. Nu e mare diferenţă faţă de lunile trecute, să bată la ochi”, spune Ana Clătinici, vânzătoare la magazinul din apropierea zonei în care îşi desfăşoară activitatea vameşii şi poliţiştii de frontieră.

„Cei mai mulţi care trec, tot moldoveni sunt. Români nu prea. Mergeau mai mulţi când preţurile alimentelor la moldoveni erau mai mici. Acum au crescut şi la ei. Care români merg acolo se duc în interes de serviciu, asta mi-am dat seama din discuţiile pe care le-am avut cu ei”, adaugă vânzătoarea.

Optimism la populaţie şi autorităţi

Datele Inspectoratului Judeţean de Frontieră Iaşi sunt promiţătoare. „În săptămâna care a urmat ridicării vizelor, traficul în punctele Sculeni şi Nicolina a crescut cu circa 40%. Este vorba despre cetăţeni români sau cu dublă cetăţenie, română şi moldoveană. Nu avem dreptul să-i întrebăm ce scop au vizitele lor peste graniţă”, afirmă purtătorul de cuvânt al instituţiei, inspectorul Denisa Lazăr.

Ieşeanul Slavian Cuciuc tocmai se întorcea din Moldova, de la rude. „Este foarte bine că s-a renunţat la vize. Eu am şi cetăţenie moldoveană şi n-am fost afectat, dar am rude care au suferit şi au trecut prin calvarul birocratic pentru a putea ajunge dincolo”, spune Cuciuc.

El are însă o viziune optimistă asupra viitorului, viziune datorată schimbării regimului politic din Republica Moldova. „Lucrurile la Chişinău de-abia acum încep să revină la normal. Se aude că au făcut împrumuturi mari comuniştii şi sunt datorii de plătit, dar eu zic că va fi bine”, spune el înainte de a demara spre Iaşi.