Consultanta Politica

din FLUX

under comentarii

O hartă geopolitică „de coşmar”: EURUSIA
Mai multă lume a semnalat zilele acestea, cu întârziere, că revista italiană de geopolitică LIMES a inserat în numărul său din iunie 2009 articolul Oriettei Moscatelli „Opel alla Magna: la vittoria di EuRussia”, la prima vedere neimportant, consacrat strângerii relaţiilor economice ruso-germane. Articolul este însoţit de o hartă geopolitică revelatorie intitulată „L’incubo di Obama” (Coşmarul lui Obama). Precizăm de asemenea că revista mensuală LIMES a dedicat numărul său din aprilie raporturilor ruso-europene, punându-le sub semnul unui termen lansat cu aceasta ocazie, EURUSIA, ca definitoriu pentru spaţiul de la Atlantic la Pacific (Uniunea Europeană plus Rusia) angrenat într-o construcţie distanţată de SUA şi pe picior de rivalitate cu acestea.

Harta „Eurusiei” dă de gândit. Ea are pretenţia de a sintetiza evoluţiile de ultimă oră din spaţiul european pe plan economic, politic, militar şi diplomatic, luând în calcul acordurile, parteneriatele, solidarităţile şi complicităţile înregistrate între diverşi actori europeni, precum şi tendinţele geopolitice profilate până în acest orizont de timp. Ni se înfăţişează astfel conturul unei noi Europe care ar sta să apară, aşa cum e văzută de experţii italieni.

Conceptul de „Eurusia” anunţă dorinţa de suprimare a zonelor gri dintre spaţiul comunitar european şi Rusia prin crearea unei axe (Berlin – Moscova) între nucleul european franco-german şi Marea Rusie, prin aceasta din urmă avându-se în vedere o Federaţie rusă lărgită prin anexarea unor teritorii limitrofe (Ucraina de est, de sud şi Crimeea) sau chiar mai îndepărtate (Kârgâzstan) şi consolidarea sferei de influenţă a Moscovei în spaţiul său tradiţional de control cunoscut şi ca „vecinătatea apropiată”. Potrivit autorilor acestui concept, Germania ar trebui să se plaseze (sau s-a plasat deja) în fruntea unui Club al Prietenilor Rusiei, având ca sateliţi pe o orbită interioară Franța, Italia, Spania, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia şi Cipru, iar pe o altă orbită mai largă şi partenerii Rusiei ca Portugalia, Norvegia, Finlanda, Belgia, Austria, Slovenia, Croația şi Macedonia. Conceptul de “Eurusia” prevede dizolvarea Uniunii Europene, percepută ca un cadru de organizare impus de actori extraeuropeni.

Singurele state care ies din ecuaţia geopolitică a „Eurusiei” ar fi cele neutre sau intermediare şi aliaţii SUA, adică ţările percepute ca inamici ai Rusiei şi, evident, ai plutonului occidental condus de Germania.

Ţările incluse în categoria celor neutre sau intermediare sunt: Elveţia, Danemarca, Irlanda, Olanda, Cehia, Turcia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Republica Moldova şi Ucraina Occidentală, un mic stat care ar cuprinde regiunea transcarpatică şi Galiţia istorică fără Volânia (care ar trece la Bielorusia).

Printre statele inamice „Eurusiei” experţii italieni includ: Marea Britanie, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia (acestea patru desemnate drept nucleu euro-american), plus România, Suedia, Georgia și Kosovo.

În spaţiul noii “Eurusii” Moscova ar urma să-şi păstreze baze militare în 7 zone de peste hotare: Azerbaidjan, Armenia, Oseţia de Sud, Abhazia, Transnistria, Bielorusia şi Republica ucraineană din cadrul Rusiei Mari.

Trei state sunt prezentate de experţii revistei LIMES ca beneficiari teritoriali. Acestea ar fi:  Armenia, căreia i se va recunoaşte anexare Carabahului de Munte (Arţah), Bielorusia, care ar urma să-şi anexeze regiunea Volâniei şi, bineînţeles, Rusia, care ar urma să nexeze Crimeea şi 6 regiuni preponderent rusofone din Ucraina: Harkov, Lugansk, Donețk, Dnepropetrovsk, Zaporojie, Herson.

Ne întrebăm în ce măsură această hartă geopolitică „de coşmar” este rodul imaginaţiei înfierbântate a experţilor italieni care doar vântură presupuneri şi în ce măsură o Germanie tot mai puternică şi având în siajul său Franţa şi Italia ar putea pune în mişcare o Axă Berlin – Moscova, care să ruineze nu numai Uniunea Europeană în forma ei actuală, arhitectura continentală de securitate, dar şi ordinea mondială.

Vlad CUBREACOV

Opel alla Magna: la vittoria di EuRussia

di Orietta Moscatelli

Nella Magna decisivo il ruolo dell’istituto di credito Sberbank, controllata dal governo russo. Le due telefonate tra la Merkel e Putin. Il via libera di Obama. Mosca entra nel cuore produttivo dell’Europa. Il mercato russo dell’auto è in crisi, ma in prospettiva…

incubo di Obama Eurussia
(clicca per andare alla carta originale con la possibilità di ingrandirla)

Angela Merkel preferiva la Fiat, ma alla fine è stata scelta Magna, in tandem con i russi di Sberbank e Gaz. Con una netta accelerata del negoziato politico nella corsa per Opel, la saga tedesca che Sergio Marchionne ha definito piuttosto “una soap opera brasiliana” è terminata sabato 30 maggio con la vittoria del gruppo austrocanadese, sostenuto da Sberbank – la prima banca russa, semistatale – e dalla società automobolistica Gaz dell’inguaiato oligarca Oleg Deripaska.

Una svolta storica, al di là dei criteri finanziari e di prospettiva commerciale utilizzati per decidere. Storica, perché i russi sbarcano nel cuore dell’Europa produttiva.

E al timone c’è un istituto di credito controllato al 60% dalla Banca centrale di Mosca
, quindi dal governo, quindi da Vladimir Putin e dal suo successore Dmitri Medvedev. Un’operazione che ha ottenuto il placet di Barack Obama, e anche questo è un dato di enorme rilievo, poichè il nulla osta americano non solo ha sdoganato l’operazione, ma ha confermato che nel ‘reset’ dei rapporti con Mosca il nuovo presidente intende essere davvero pragmatico. I russi servono? Prego, entrino pure. Una triangolazione Berlino-Washington-Mosca impensabile in epoca Bush.

La Opel passa a Magna, ma il sottotitolo russo è evidente,
e ha fatto storcere parecchi nasi americani nei giorni decisivi del negoziato. Un editoriale del Wall Street Journal, il 27 maggio, quando i più credevano ancora all’opzione Fiat, ammoniva il cancelliere tedesco Angela Merkel dalla tentazione di permettere al Cremlino “di salvare la Opel di General Motors dal fallimento”. Ovvero di consegnare il gioiello tedesco dell’americanissima GM a Putin e soci. Il quotidiano economico faceva notare che “sebbbene Magna domini le prime pagine”, la Russia otterrà una fetta più grossa rispetto agli austrocanadesi. E così è stato: 35% di azioni, come la quota di Gm, mentre Magna avrà il 20% e il restante 10% sarà dei dipendenti.

La vecchia casa automobolistica del giovane Oleg Deripaska
in questa partita ha i tratti e il curriculum di una figurante.Gaz è vecchia, e la crisi economica ha messo in mostra in modo impietoso tutte le sue rughe, lasciandola a sperare nell’alleato Vladimir Putin per non precipitare nell’insolvenza a fine anno, quando maturerà gran parte del debito da 1,3 miliardi di dollari. Gli impianti di Nizhnyj-Novgorod hanno tentato il lifting, invano, lanciando assieme alla Chrysler il modello Volga-Sibir, ma delle 20.000 vendite messe in conto per il 2008 ne sono state realizzate solo alcune centinaia. Ora la società russa rivendica il ruolo di “partner industriale” del consorzio che nasce sulle ceneri di Opel, puntando ad importare in Russia parte della produzione, magari proprio della componentistica che è specialità di Magna. Si vedrà. Deripaska, ex uomo più ricco di tutta la Russia, sposato con la nipote di Boris Eltsin, ha troppi debiti e troppi nemici per sperare di contare davvero nella partita.

:,

Looking for something?

Use the form below to search the site:

Still not finding what you're looking for? Drop a comment on a post or contact us so we can take care of it!

Visit our friends!

A few highly recommended friends...