Consultanta Politica

Statistica cu statele cu Parlamente uni sau bi-camerale din UE arata ca cea de mai jos.

In aceasta am inclus si cati locuitori vin la un parlamentari. Stiu ca cifra nu este semnificativa din punct de vedere politic in cazul parlamentelor bicamerale dar inseamna ceva in bugetarea unui parlament.

Constatam ca Romania este undeva la mijoc in acest top. Daca mentionez ca din punctul de vedere a numarului populatiei suntem pe locul 7, adica printre tarile mari, nu mai facem parte din regula, adica avem prea multi parlamentari.

Tarile mari in majoritate au in media 70.000 de locuitori la un parlamentar.

In cazul unui parlament cu 300 de deputati vom avea 74.000 de locuitori la un parlamentar.

Daca ne uitam mai atent la “tarile mari” ale UE, vedem ca acestea au parlamente bicamerale.

Problma este ca “cei mari” sunt mari si la varsta democratiei iar democratiile tinere deobicei au parlamente unicamerale.

Nu pot face un tabel si cu numarul de acte pe care le dau parlamentele Uniunii, dar se pare ca aici stam destul de prost.

Fara discutie este ca o astfel de lege fundamentala nu se schimba la cativa ani, si aici ma refer la:

“ARTICOLUL 61
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.”

dar cunoscand blocajul legislativ din ultimii ani, s-ar putea ca macar pentru o perioada de timp “varianta unicameralului” sa fie buna.

Problema care se pune este urmatoarea: cate din acestea sunt republici, cate republici parlamentare, cate prezidentiale si cate semiprezidentiala, cu alte cuvinte, cate din tarile cu parlament unicameral isi aleg presedintele direct si cate in parlament …

Majoritatea republicilor cu parlament unicameral sunt parlamentare, adica procesul legislativ este urmatorul: cetateanul alege parlamentul, care alege presedintele. La noi cum va fi?

“Economia Moldovei de astăzi arată ca un organism sufocat de o boală cancerigenă. Sunt nişte elemente în economia ţării care parazitează în toate sferele de activitate şi stopează dezvoltarea acestora. Economia Republicii Moldova, pe fundalul altor ţări care cu ceva timp în urmă se aflau pe aceeaşi treaptă de dezvoltare economică, a rămas cu mult în urmă”, consideră Victor Parlicov, analist economic care a studiat profilul crizei economice din Moldova.

- Care este starea “sănătăţii” economiei de astăzi?

Toate sectoarele economice ale ţării sunt afectate de criza economică mondială, care a dus la contracţia cererii globale şi respectiv R. Moldova a pierdut multe din pieţele de export. Întreprinzătorii s-au ales cu stocuri mari de producţie pe care nu le pot vinde până în ziua de azi. Scăderea exportului cu 20 % în comparaţie cu anul 2008 a dus la stagnarea economiei. Din scăderea totală de venit, care anul acesta în industrie constituie 26%, aproximativ 11 % se datorează reducerii exportului, mai mult de 7% scăderii veniturilor din construcţie, şi pe locul trei, cu doar 2%, este micşorarea consumului intern care în Republica Moldova se alimentează din banii transferaţi de peste hotare.

- Ce arată rezultatele analizelor?

Analizele dezvoltării economice pe perioada 2000-2008 arată că, în comparaţie cu toate ţările Europei de est şi Caucaz, R.Moldova a devenit cea mai săracă ţară din regiune. Chiar şi Armenia, care era cu 8 ani în urmă pe aceeaşi treaptă de dezvoltare economică cu R. Moldova, astăzi are venitul anual pe cap de locuitor cu 2000 de dolari mai mare. Ce să mai vorbim dacă pentru a ajunge Hondurasul avem nevoie de vreo patru ani, însă şi asta se va întâmpla doar în cazul în care creşterea nivelului economic al R. Moldova va constitui 10% pe an, iar economia Hondurasului ar trebui să stagneze.

Un alt indicator care arată “temperatura medie” a organismului economic este produsul intern brut (PIB). Potrivit rezulatelor, veniturile cresc pe an ce trece, însă ţara devine tot mai săracă. Paradoxul se datorează faptului că politica economică infectă a făcut ca banii să fie repartizaţi neuniform: cei care sunt bogaţi continuă să se îmbogăţească, iar cei săraci – să sărăcească. De aici şi rezultatele analizelor care arată că noi am devenit mai bogaţi, însă faţă de noi înşine, pe când în raport cu alte ţări am devenit mai săraci, adică R. Moldova s-a îmbogăţit cel mai puiţin.

- Cine a parazitat pe organismul economiei?

Dezvoltarea economică a suferit din cauza guvernului, care a ales o politică economică sterilă, sau mai bine zis care a adus rezultate pe o perioadă scurtă de timp. A fost o prostie din partea conducerii de a construi o economie bazată pe consum care, de fapt, este alimentat de transferurile de bani ale forţei de muncă de peste hotare. Însă acest consum nu a creat oportunităţi de afaceri, dar a creat  importuri. E tot o valoare adăugată în buget, dar e infim de mică comparativ cu acele oportunităţi care ar putea fi create pe plan intern dacă economia R. Moldova ar pune accent pe dezvoltarea unor ramuri de export competitive.

- Care sunt bolile cele mai contagioase care au afectat economia?

Boala cea mai gravă este monopolizarea economiei de către puterea de stat, cu scopul de a apăra interesele unui cerc restrâns de oligarhi şi afacerişti. O altă boală este sistemul birocratic în eliberarea licenţelor şi a tot felul de certificate, proces care frânează considerabil dezvoltarea afacerilor. Dependenţa de modul sovietic de dirijare a activităţii este o maladie care a infectat nu doar economia, ci şi toate sferele de activitate.

În plus, noi am fost blestemaţi cu pământ bun, astfel am fost prinşi în plasa paradigmei bolnăvicioase a economiei agrare. Numeroase ţări de mult timp au făcut saltul de la economia agrară la cea industrială, de la industrială au trecut la servicii, de la servicii la dezvoltarea tehnologiilor informaţionale… dar economia Moldovei tot stă pe loc. Să nu se supere agricultorii, dar trebuie să recunoaştem că valoarea contribuţiilor în economia ţării de la acei câteva sute de mii de angajaţi în agricultură echivalează cu contribuţia pe care o pot face 5 mii de persoane angajate în aşa domenii ca IT, inginerie şi logistică.

- Cine sunt medicii care trebuie să prescrie tratamentul pentru economia R. Moldova?

Guvernul. Problema R. Moldova nu constă în populaţie, după cum se mai spune că moldovenii cică sunt leneşi. Dacă ar fi leneşi, nu am avea remitenţe care depăşesc suma de 2 miliarde de lei pe an. Problema nu e în capacităţile poporului, toate problemele economice derivă din calitatea guvernării.

Interviu realizat de Svetlana Panţa

Mai multă lume a semnalat zilele acestea, cu întârziere, că revista italiană de geopolitică LIMES a inserat în numărul său din iunie 2009 articolul Oriettei Moscatelli „Opel alla Magna: la vittoria di EuRussia”, la prima vedere neimportant, consacrat strângerii relaţiilor economice ruso-germane. Articolul este însoţit de o hartă geopolitică revelatorie intitulată „L’incubo di Obama” (Coşmarul lui Obama). Precizăm de asemenea că revista mensuală LIMES a dedicat numărul său din aprilie raporturilor ruso-europene, punându-le sub semnul unui termen lansat cu aceasta ocazie, EURUSIA, ca definitoriu pentru spaţiul de la Atlantic la Pacific (Uniunea Europeană plus Rusia) angrenat într-o construcţie distanţată de SUA şi pe picior de rivalitate cu acestea.

Harta „Eurusiei” dă de gândit. Ea are pretenţia de a sintetiza evoluţiile de ultimă oră din spaţiul european pe plan economic, politic, militar şi diplomatic, luând în calcul acordurile, parteneriatele, solidarităţile şi complicităţile înregistrate între diverşi actori europeni, precum şi tendinţele geopolitice profilate până în acest orizont de timp. Ni se înfăţişează astfel conturul unei noi Europe care ar sta să apară, aşa cum e văzută de experţii italieni.

Conceptul de „Eurusia” anunţă dorinţa de suprimare a zonelor gri dintre spaţiul comunitar european şi Rusia prin crearea unei axe (Berlin – Moscova) între nucleul european franco-german şi Marea Rusie, prin aceasta din urmă avându-se în vedere o Federaţie rusă lărgită prin anexarea unor teritorii limitrofe (Ucraina de est, de sud şi Crimeea) sau chiar mai îndepărtate (Kârgâzstan) şi consolidarea sferei de influenţă a Moscovei în spaţiul său tradiţional de control cunoscut şi ca „vecinătatea apropiată”. Potrivit autorilor acestui concept, Germania ar trebui să se plaseze (sau s-a plasat deja) în fruntea unui Club al Prietenilor Rusiei, având ca sateliţi pe o orbită interioară Franța, Italia, Spania, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia şi Cipru, iar pe o altă orbită mai largă şi partenerii Rusiei ca Portugalia, Norvegia, Finlanda, Belgia, Austria, Slovenia, Croația şi Macedonia. Conceptul de “Eurusia” prevede dizolvarea Uniunii Europene, percepută ca un cadru de organizare impus de actori extraeuropeni.

Singurele state care ies din ecuaţia geopolitică a „Eurusiei” ar fi cele neutre sau intermediare şi aliaţii SUA, adică ţările percepute ca inamici ai Rusiei şi, evident, ai plutonului occidental condus de Germania.

Ţările incluse în categoria celor neutre sau intermediare sunt: Elveţia, Danemarca, Irlanda, Olanda, Cehia, Turcia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Republica Moldova şi Ucraina Occidentală, un mic stat care ar cuprinde regiunea transcarpatică şi Galiţia istorică fără Volânia (care ar trece la Bielorusia).

Printre statele inamice „Eurusiei” experţii italieni includ: Marea Britanie, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia (acestea patru desemnate drept nucleu euro-american), plus România, Suedia, Georgia și Kosovo.

În spaţiul noii “Eurusii” Moscova ar urma să-şi păstreze baze militare în 7 zone de peste hotare: Azerbaidjan, Armenia, Oseţia de Sud, Abhazia, Transnistria, Bielorusia şi Republica ucraineană din cadrul Rusiei Mari.

Trei state sunt prezentate de experţii revistei LIMES ca beneficiari teritoriali. Acestea ar fi:  Armenia, căreia i se va recunoaşte anexare Carabahului de Munte (Arţah), Bielorusia, care ar urma să-şi anexeze regiunea Volâniei şi, bineînţeles, Rusia, care ar urma să nexeze Crimeea şi 6 regiuni preponderent rusofone din Ucraina: Harkov, Lugansk, Donețk, Dnepropetrovsk, Zaporojie, Herson.

Ne întrebăm în ce măsură această hartă geopolitică „de coşmar” este rodul imaginaţiei înfierbântate a experţilor italieni care doar vântură presupuneri şi în ce măsură o Germanie tot mai puternică şi având în siajul său Franţa şi Italia ar putea pune în mişcare o Axă Berlin – Moscova, care să ruineze nu numai Uniunea Europeană în forma ei actuală, arhitectura continentală de securitate, dar şi ordinea mondială.

Vlad CUBREACOV

Opel alla Magna: la vittoria di EuRussia

Angela Merkel preferiva la Fiat, ma alla fine è stata scelta Magna, in tandem con i russi di Sberbank e Gaz. Con una netta accelerata del negoziato politico nella corsa per Opel, la saga tedesca che Sergio Marchionne ha definito piuttosto “una soap opera brasiliana” è terminata sabato 30 maggio con la vittoria del gruppo austrocanadese, sostenuto da Sberbank – la prima banca russa, semistatale – e dalla società automobolistica Gaz dell’inguaiato oligarca Oleg Deripaska.

Una svolta storica, al di là dei criteri finanziari e di prospettiva commerciale utilizzati per decidere. Storica, perché i russi sbarcano nel cuore dell’Europa produttiva.

E al timone c’è un istituto di credito controllato al 60% dalla Banca centrale di Mosca, quindi dal governo, quindi da Vladimir Putin e dal suo successore Dmitri Medvedev. Un’operazione che ha ottenuto il placet di Barack Obama, e anche questo è un dato di enorme rilievo, poichè il nulla osta americano non solo ha sdoganato l’operazione, ma ha confermato che nel ‘reset’ dei rapporti con Mosca il nuovo presidente intende essere davvero pragmatico. I russi servono? Prego, entrino pure. Una triangolazione Berlino-Washington-Mosca impensabile in epoca Bush.

La Opel passa a Magna, ma il sottotitolo russo è evidente, e ha fatto storcere parecchi nasi americani nei giorni decisivi del negoziato. Un editoriale del Wall Street Journal, il 27 maggio, quando i più credevano ancora all’opzione Fiat, ammoniva il cancelliere tedesco Angela Merkel dalla tentazione di permettere al Cremlino “di salvare la Opel di General Motors dal fallimento”. Ovvero di consegnare il gioiello tedesco dell’americanissima GM a Putin e soci. Il quotidiano economico faceva notare che “sebbbene Magna domini le prime pagine”, la Russia otterrà una fetta più grossa rispetto agli austrocanadesi. E così è stato: 35% di azioni, come la quota di Gm, mentre Magna avrà il 20% e il restante 10% sarà dei dipendenti.

La vecchia casa automobolistica del giovane Oleg Deripaska in questa partita ha i tratti e il curriculum di una figurante.Gaz è vecchia, e la crisi economica ha messo in mostra in modo impietoso tutte le sue rughe, lasciandola a sperare nell’alleato Vladimir Putin per non precipitare nell’insolvenza a fine anno, quando maturerà gran parte del debito da 1,3 miliardi di dollari. Gli impianti di Nizhnyj-Novgorod hanno tentato il lifting, invano, lanciando assieme alla Chrysler il modello Volga-Sibir, ma delle 20.000 vendite messe in conto per il 2008 ne sono state realizzate solo alcune centinaia. Ora la società russa rivendica il ruolo di “partner industriale” del consorzio che nasce sulle ceneri di Opel, puntando ad importare in Russia parte della produzione, magari proprio della componentistica che è specialità di Magna. Si vedrà. Deripaska, ex uomo più ricco di tutta la Russia, sposato con la nipote di Boris Eltsin, ha troppi debiti e troppi nemici per sperare di contare davvero nella partita.