Consultanta Politica

Nu inteleg de ce se lauda domnul Ponta ca are o bona filipineza. Nu este singura familie care si-a angajat o bona din Filipine. Am si eu o cunostinta care a apelat la aceeasi stratagema si va prezint motivele: in Romania, timpul de munca este de 8 ore pe zi si nici o romanca nu este de acord sa munceasca mai mult de 12 ore pe zi, sapte zile pe saptamana. Aceasta este problema pe care a intampinat-o cunostinta mea. Ea a luat exemplul de la o alta familie dupa ce a avut angajate cateva zeci de romance, care uneori erau doua pe zi pentru ca un copil are nevoie de atentie 24 de ore din 24.

Asa ca a cautat si a facut demersuri la vreo trei institutii si la ambasada Filipinelor pentru a aduce o bona de peste mari si tari. (Oare Ponta cum o fi facut, avand in vedere ca este destul de greu ca un cetatean filipinez sa intre in Romania? S-a preocupat de a-i scoate acte sedere temporara si de munca?)

Care este programul unei astfel de fiinte ajunsa intr-un fel de regim infernal de munca intr-o tara europeana? Dimineata prepara micul dejun, duce copilul la gradinita, face curatenie in casa, face de mancare, aduce copilul de la gradinita, il culca, il duce in parc, pregateste masa de seara, pregateste copilul de culcare, mai face o tura de curetenie si se culca tarziu … si asta zi de zi! Cum se numeste un astfel de regim, cunoscand ca saraca filipineza nu are nici o cunostinta cu care sa socializeze, nu cunoaste bine orasul, nu are timp personal?

Stiti care este pretul unei astfel de femei? Maxim 500 de euro!

Dupa schimbarea de putere de la Chisinau, Republica Moldova incearca o schimbare de macaz, pe un drum care se doreste a fi spre Uniunea Europeana. Primele vizite ale oficialilor cu dorinte de integrare in Uniune, au fost bineinteles la Bruxelles si mai apoi la Washington, incercand sa intareasca increderea celor doua capitale in ireversibilitatea acestui drum.

Dar lucrurile nu stau chiar asa. Dupa o seama de inabilitati ale cancelariilor europene in politicile duse fata de Moldova, care se datoreaza in special lipsei de expertiza a specialistilor si afacerilor care se deruleaza cu separatistii Transnistreni, se pare ca noua Comisie va schimba optica fata de cea mai saraca parte a Europei. Cand a spus lipsa de experiza m-am gandit ca incoerenta politicilor tarilor cu un oarecare interes, aceasta incoerenta ducand la acapararea spatiilor mediatic, cultural si economic a cercurilor de interese de la Moscova. Am amintit si de interesul economic a catorva companii care au derulat prin Transnistria afaceri de mai mult de doua miliarde de euro, cu o pretinsa tara cu mai putin de 600.000 de locuitori sub un regim de teroare ajuns la putere prin forta Armatei a 14-a din rusesti.

Agendele nu (prea) se intretaie

Din pacate Republica Moldova nu este pe agenda cetateanului european pentru a intra intr-o masurare a perceptiei sau a asteptarilor acestora fata de aceasta tara. Mai mult decat atat, este foarte posibil ca doar cateva procente sa fie in stare sa localizeze aceasta tara pe harta. In schimb exista o masuratoare a asteptarilor cetatenilor moldoveni, realizata in timpul guvernarii comuniste, care releva faptul ca 65% din moldoveni ar vota pentru aderarea tarii la Uniunea Europeana si doar 18% s-ar impotrivi. In mod normal, intr-o situatie speciala ar trebui sa se afle romanului, dar in viziunea lui teritoriul a apartinut dintodeauna Romaniei dat populatia actuala este catalogata ca fiind “rusi”.

Toate aceste perceptii se datoreaza obiectului de studiu istorie, care difera de la o tara la alta si mediei care introduce anumite perceptii si moduri de viata. Daca in Republica Molodva se studiaza “istoria integrata”, foarte apropiata de ceea ce se invata in fosta Uniune Sovietica si care incerca sa imprime constiitei cetateanului statistic un nationalism original si apropiat de actualul val de ultranationalism rus. In manualele de istorie romanesti se respecta adevarul istoric dar se trece destul de repede peste istoria moderna si contemporana a Basarabiei. Cu cat ne indepertam de Moldova, cu atat mai putin gasim in manuale interes si acuratete pentru istoria acestui teritoriu. Daca privim peisajul mediatic, cosntatam ca o piata media mica a preferat sa fie inclusa in piata media vorbitoare de limba rusa, decat in mult mai mica piata media de limba romana. Media europeana, care propaga ideile democratiei, a patruns relativ usor in fostele tari comuniste si in special in Romania, unde o mare parte din cetateni sunt vorbitori de franceza (sa nu uitam ca este membra a Francofoniei) si engleza, in schimb in Moldova nu a reusit.

De aici putem trage o concluzie: europenii nu astepta nimic de la cele 3 milioane si putin de catateni Moldovani, romanii sunt in mare parte pentru o apropiere de “fratii romani din Basarabia” dar niciodata nu si-au pus problema unei viitoare “uniri cu tara” si moldovenii de rand au o judecata mercantila: “daca aia dau mai mult, atunci mergem cu ei, daca nu, mergem cu Rusia”.

Daca privim in trecutul apropiat al relatiilor diplomatice din zona, putem observa ca un interes deosebit l-au avut Franta, Ungaria si Olanga. Franta printr-o ofensiva a Aliantei Franceze, Ungaria prin ocuparea posturilor cheie a Uniunii din zona, incepand de la observatori ai diverselor ong-uri, trecand la EUBAM si ajungand la ong-uri care sponsorizeaza fel de fel de actiuni si Olanda ca cel mai mare investitor in Moldova. In timpul guvernarii comunistilor acestia au preferat o echilibistica dibace intre relationarea cu tarile Uniunii, unele fiind mai favorizate, Romania fiind cea mai defavorizata si Rusia. Putem observa ca in ultimii ani asistam la o ofensiva a Chinei in Moldova, aceasta acordandu-i un imprumut major de un miliard, mai mult decat dublul primit de la Moscova si dublu cat a primit de la Uniune si FMI.

Mizele sunt mari

Care este logica expansiunii Chinei in Europa?

China nu are o relatie privilegiata cu Uniunea Europeana, chit ca aceasta reprezinta principalul sau partener economic, si incearca sa diminueze rolul Rusiei care aproape detine monopolul livrarilor de gaze care vest prin firme ce apartin direct Gazprom sau prin firme cu sediul in tarile Uniunii si care au actionariat incert. Astfel China, neputand sa intre direct in domeniul energetic european investeste inteligent in infrastructura, Moldova reprezentand de putin timp un cap de pod catre occident. Fara discutie ca dintr-un punct de vedere al cetateanului, pentru o tara mica este bine, luand in consideratie un viitor foarte apropiat, dar privind spre un orizont de asteptare mai indepartat este mult mai convenabil ca investitiile sa fie reprezentate de capitalul tarilor cu democratii verificate.

Cunoscand ca aproape toata economia republicii Moldova este sub patronaj rusesc, plecand de la limba de afaceri si terminand cu obisnuitul bon de casa care sunt in rusa, este posibil ca sa declanseze o concurenta intre Rusia si China prin acordarea de imprumuturi si facilitati economice, fiind posibile chiar generarea de tensiuni intre cele doau tari pornind de la aceasta zona. Cine isi imagineaza ca banii dati nu trebuiesc si urmariti pas cu pas, acest lucru putand genera un mic razboi local intre serviciile secrete ale celor doua tari. In acest context Uniunea Europeana iar va fi prinsa nepregatita.

Fara indoiala ca in acest moment exista viziuni apropiate ale Uniunii si ale Statelor Unite in privinta Moldovei, dar cerintele democratiei face ca fondurile care se indreapta catre aceasta regiune sa nu fie nici macar accesate datorita birocratiei, slabei pregatiri a autoritatilor, organizatiilor neguvernamentale si companiilor locale si incapacitatii acestora de a folosi sau de a-si gasi parteneri compatibili pentru colaborari.

Glob Trekker: Moldova

Numai trecand granita peste Prut ne dam seama de gradul de inapoiere al acestei tari. Populatia rurala este needucata si pauperizata, traind intr-un grad de saracie ce aminteste de stepa ruseasca. Problema este ca aceasta nu are grad de comparatie pentru a realiza unde se afla, chit ca aproape doua treimi din populatie traieste din banii trimisi de cate o ruda ce traieste si munceste peste hotare. Peisajele sunt extraodinar de frumoase cu conditia ca in ele sa nu apara casele saracacioase acoperite cu placile gri din astbest, interzise de mult in Uniune pentru ca s-a demonstrat ca sunt cancerigene si oamenii locului, majoritatea imbracati in pufoaice si pantaloni de salopeta, acoperiti cu clasicile caciuli rusesti si incaltati cu cisme de cauciuc. Orasele, in afara de centrul Chisinaului, aduc a perioada stalinista dar in ele circula camioane si masini cu o vechime de peste 50 de ani si ultimile modele occidentale, un prilej de glume pentru realizatorii de emisiuni auto.

Daca ajungi fara nici o amenda luata aiurea in Chisinau, lucrurile se schimba dramatic. Exista parcari unde se ingramadesc, ca niunde in Europa, cele mai scumpe si noi masini. Exista restaurante, unde daca nu ai cateva sute de euro in buzunar nu ai ce cauta. Exista cladiri cu cei mai inalti si musculosi badyguarzi de nici nu indraznesti sa-i privesti in ochi. Exista femei tinere care sunt imbracate in cele mai scumpe haine croite dupa ultima linie lansata la Moscova. Dar toate acestea sunt cat se poate de inutile in iarna care ori a blocat strazile cu zapada lasata sa se topeasca datorita saraciei administratie locale sau gropilor ce apar dupa topire si nereparare din aceleasi motive.
Viata cetateanului statistic

… este cu mult diferita de orice trai intr-o capitala occidentala. Prima obligatie a oricaruia care doreste sa-si depaseasca conditia este aceea de a cunoaste limba rusa, fara de care risti sa ramai flamand la piata sau in restaurant, risti sa nu gasesti loc de munca, risti sa nu poti citii o parte din reclamele de pe strada sau nu poti merge la cinema.

Salariile sunt minuscule, un medic sau profesor sau functionar de minister avand un salariu de maxim 100 de euro / luna iar presedintele nedepasind 70 de euro lunar. Aceste cifre arata cat sunt de mari coruptia si economia subterana in aceasta tara. Oamenii de rand se bazeaza ori pe cate o ruda apropiata care-si trimite banii munciti in afara granitei (o statistica spune ca 2 treimi din “bartanderi” sunt in Rusia si o treime in Europa), sau din cele cateva propuse trimise de rudele de la tara.

Oricine va ramane uimit de cat de scumpa este viata in Chisinau, numai intrand intr-un magazin alimentar (si acesta in mod sigur aflat in propietatea unui apropiat al fostei conduceri comuniste), unde preturile sunt de doua pana la trei ori mai mari decat in orice magazin occidental.

Cea mai mare dorinta a cetateanului este sa-si paraseasca tara.  Daca spre est se poate foarte repede, Rusia acordand cat se poate de repede cetatenia, spre vest este mult mai greu. Romania a initiat in urma cu cativa ani un program de redobandire a cetateniei de catre urmasii celor care a afut cetatenia romana, acest program se desfasoara foarte greu, existand oamenii cu cereri nesolutionate de cativa ani. Totusi dupa schimbarea puterii de la Chisinau, Romania incearca sa schimbe legislatia privind cetatenia care se acorda basarabenilor.

Problemele puterii pro-occidentale

Singura problema rezolvata este cea a imaginii pe care o are puterea in fata Comisiei Europene si a catorva tari importante ale Uniunii precum si in fata administratiei de la Washington. Deciziile de politica externa respecta angajamentele luate ceea ce reprezinta un prim pas in castigarea increderii occidentului. Aici putem amintii declaratiile oficialilor europeni si americani, referitoare la pasii pe care i-a facut Moldova in politica externa, urmare a vizitelor la Bruxelles, Washington si a intaririi legaturilor cu Bucurestiul.

Dar probabil ca aceasta este singura care se poate bifa cu plus in toata activitatea desfasurata de noua conducere.

Nu este vina Aliantei pentru Integrare Europeana ca situatia economica a fost agravata de fosta putere comunista si de actuala conjunctura a crizei mondiale. Nici economia reala si nici cea mai importanta componenta a Produsului Intern Brut, redeventele provenite din munca cetatenilor de peste hotare, nu au facut ca sa existe macar o stagnare, statisticile aratand o contractie economica in unele domenii economice de pana la 40%. Nici imprumuturile primite nu au dus la imbunatatirea vietii de zi cu zi a cetateanului, ba din contra, cosul zilnic de consum a inregistrat o scadere. Aceasta a dus la o crestere a cererilor de acordare a catateniei romane, cetatenie de stat membru UE care se acoda cel mai usor si confera posibilitatea moldovenilor posibilitatea de libera circulatie in Uniune.

Cea mai grea problema este cea a intelegerii intre partidele membre alei aliantei de la putere. Majoritatea declaratiilor arata o oarecare intelegere, declaratiile facute cot la cot de lideri afirma “laptele si mierea” din alianta dar daca citim in subtextul fiecareia exista divergente. Si o analiza de continut ale analizelor aparute in presa puterii si opozitiei ar arata mari divergente si lupte intestine intre ministrii si intre parlamentarii AIE. Ultima lovitura sub centura este reclamatia unei domnisoare, membra si apropiata a conducerii liberal-democratilor la Brigitte Bardot Foundation for the Welfare and Protection of Animals impotriva actualului primar si lider al Partidului Liberal, care a declansat o campanie impotriva acestuia.

Un alt aspect care enerveaza si cetateanul statistic si orice stat partener este lipsa reformei institutionale si a vechilor obiceiuri sovietice ale oricarui lucrator in orice institutie din administratia de stat. Orice hartie ce trebuie eliberata de vreo institutie genereaza coruptie. Orice distrubuire de fonduri venite din exterior genereaza coruptie. Totusi sa nu uitam ca totuis nu se pot face schimbari de oameni si de mentalitate pana la ultimul nivel in orice institutie dupa orice schimbare a puterii.

Dar piatra cea mai grea lasata legata de piciorul statului molodvenesc este problema Transnistriei. Pe langa afacerile care se desfasoara prin aceasta regiune si care nu intotdeauna sunt sunt la vedere si nu intotdeanuna sunt impozitate de statul moldovean, trebuie sa luam in considerare adversitatea conducerii de la Tiraspol fata de orice este moldovenesc, romanesc sau european. Uniunea Europeana a incercat sa ofere asistenta statului moldovenesc si Ucrainei in privinta securizarii frontierei dintre cele doua tari, dar o frontiera de aproape 700 de kilometrii este greu de securizat cand aceastaeste de fapt cu separatistii transnistreni oarecum sub umbrela protectoare ale armatei ruse.

Cetatenia romana si salvarea de la foame

Situatia economica a cetateanului, lipsa locurilor de munca, frica de reintoarcere la putere a comunistilor sau a fostilor membri PCRM fugiti in diverse partide de stanga proruse la care se adauga orizontul de asteptare redus fata de angajamentele din campania electorala si neintelegerile din actuala alianta aflata la putere fac ca la ghiseele ambasadei si consulatelor romanesti din Republica Moldova cozile sa fie din ce in ce mai mari. Oamenii de rand sunt satui de saracie si odata cu noua politica de apropiere spera sa plece cat mai curand la munca in Europa, Rusia nemaioferind decat joburi prost platite si o intensificare a violentelor gruparilor de extrema dreapta asupta transfugilor.

Problema este ca oricat de bine organizat ar fi statul roman in acordarea cetateniei, este foarte greu de procesat cateva sute de mii de aplicatii, mai ales ca exista o oarecare teama fata de importul de infractionalitate posibil din Moldova.

Cu toate acestea la Comisia Europeana se vorbeste din ce in ce mai mult despre acordarea statutului de libera circulatie si rezidenta cetatenilor moldoveni in UE, imediat dupa experieta similara cu cetatenii sarbi, macedoneni si muntenegreni. Oricum ar fi, posesia unei cetatenii al oricarui stat membru UE ofera in plus si dreptul la munca, decat un stat de libera circulatie.

Cu alte cuvinte cetatenia romana va ramane mult mai atragatoare decat cetatenia moldoveneasca si procesul de acordare va fi continuat de catre autoritatile romane. Ramane o singura intrebare, la un moment dat majoritatea cetatenilor moldoveni vor beneficia si de cetatenia romana. Care va fi statului unei tari daca majoritatea cetatenilor sau vor fi si cetateni ai statului vecin si membru al Uniunii Europene?

Democratia este pana la bani! Poti sa ai vederi politice, poti sa te inscrii intr-un partid, sa iei cuvantul in sedinte si sa activezi in campania electorala benevol. Problema este atunci cand se pune problema alegerii sefului de organizatie.

Daca prin anii ’90 lucrurile stateau ca in carte, un om – un vot, acum prin smecherie si dorinta de putere lucrurile nu mai stau asa. Odata, mult mai demult, am participat la o sedinta de partid unde se exercita votul de a alege presedintele organizatiei judetene, la care era mare vanzoleala. … Vanzoleala la usa de intrare, unde erau controale la legitimatie si la lista de plata a cotizatiei. Atunci am aflat ca un nou inscris, director la o firma privata cu multi angajati, culmea, a carei proprietar era seful unui partid rival, si-a inscris toti angajatii in partid si le-a platit si cotizatiile pentru a putea sa-si puna presedintele pe care il dorea.

Mai tarziu am asistat, la un alt partid la o discutie similara, unde patronii si directorii de societati comerciale ii inscriau fortat pe angajati si le plateau si cotizatiile pentru ca acestia sa poata participa la alegerea presedintilor diverselor organizatii.

Din pacate acest lucru s-a generalizat asa de tare incat se discuta deja si la alegerile liderului national de partid.

La PSD se vorbeste ca Marian Vanghelie va tranzactiona voturile organiztiilor de sector, cam 220 la care se vor adauga cele din judetele riverane, pe care tot el le coordoneaza, strangandu-se probanil peste 400 de voturi apte de a fi indreptate catre cel ce este dorit de primarul de la 5.

Cum putem sa devinim aceasta stare de fapt, daca nu mafie?

Cat costa sa platesti cotizatiile a catorva mii de membrii aproape fictivi, care participa numai la sedintele cheie ale partidului, pentru a-si depune votul in favoarea cui trebuie? 10.000 de membrii inmultit cu, sa zicem 6 de lei pe an, fac 60.000 pe an. Dar suma este deja mare fata de valoarea reala. Care este castigul unui sef de filiala? Daca el nu este primar sau parlamentar, deci cu o influienta mare asupra unor sponsori – adica clientela politica politica la banii statului si sponsori la partid, sigur cei enumerati sunt sub directa sa influienta. Daca mai punem la socoteala si faptul ca isi pune oameni in functii publice apte de a colecta fel de fel de spagi, bani care ajung “la partid”, dar nu la vedere, atunci suma lansata este minuscula fata de suma colectata. Deci investitie mica si profit mare.

Problema este ca in acest moment toti membrii de partid cunosc sistemul si tac din gura, fiind partasi la calcarea in picioare a ideii de democratie. Oare asta sa ne fie viitorul: transformarea democratiei in baronocratie democratica?