Consultanta Politica

Scriam mai demult despre proasta decizie luata de conducerea PDL-ului de a nu mai participa la show-rile tv. Acum PDL-listii au verde pe micile ecrane. … va dati seama cati pumnii erau stransi prin redactiile patriei pregatiti pentru ei … Cei mai multi i-a luat dna Udrea in editia speciala a lui Razvan Dumitrescu de zilele trecute. Nu stiu si nici nu mi-am propus sa stiu cat de cosher este situatia din ministerul pstorit de dumneaiei dar impresia lasata de intreg show-ul este ca mai nimic nu e bine. Pentru un telespectator profesionist, cum cred ca sunt, lucrurile nu ar sta chiar asa, deoarece nu a prea fost lasata sa raspunda la intrebari, chiar a fost special enervata de invitati (de cand Razvan face emisiuni cu o sala de invitati, ce eu atunci am vazut prima data?), si sicanata de moderator si ceilalti jurnalisti.

Nu este singurul exemplu … tot vedem invitati PDL-isti care nu reusesc sa lichideze gramezile de pumni stransi in atatea luni.

Problema este ca NIMENI NU O SA RASPUNDA de proasta decizie luata. Cum a putut fi luata o astfel de decizie? Ia imaginati-va o jurnalista, fara un palmares prea vizibil si destul de mediocra, ajunge consultant – sau consilier – de imagine a PDL-ului, aceasta vine cu ideea, care este promovata la conducerea PDL de Gheorghe Flutur. Partidul a suferit foarte mult in aceste luni la capitolul comunicare – imagine, inregistrand prejudicii de multe procente. Cine plateste?

Ada Mesesan, Gheorghe Flutur, ceilalti vicepresedinti si Emil Boc? Nici vorba! Ca un partid crescut artificial, in care din ce in ce mai mult se promoveaza nonvaloarea si nepotismul, care se aseamana tot mai mult cu PSD-ul, aflat la guvernare cu lipitorii de afise din Cluj nu se va intampla nimic si lucrurile vor fi trecute cu vederea.

Nimeni nu a mancat usturoi, nimanui nu-i pute gura!

Cosmin Pacuraru.

Daca nu, va rog sa consultati urmatorul tabel:

cheltuieli deputati

O mare problemă a României de astăzi, în opinia mea, este credibilitatea celor care trimit mesaje românilor.

Din păcate, clasa politicienilor a reușit să dividă societatea românească și să o împartă în clase care se antipatizează: bugetari și privați, medici și pacienți, orășeni și țărani, cei cu salarii nesimțite și restul, cei care se uită la OTV și cei care nu se uită, cei cu vederi de stânga și cei cu vederi de dreapta, deși multor dintre ei nu le este clar care-i diferența.
Până și emisiunile de TV de divertisment au plecat de la ideea competiției , “Blonde contra brunete”,  (ce alte emisiuni de Dan Negru mai cunoașteți?) …
Toată lumea s-a simțit datoare să se poziționeze cumva, într-o tabără, ca să aibă împotriva cui să fie contra.

Divizarea aproape simetrică a societății românești, inclusiv din punct de vedere politic, face extrem de grea ORICE încercare de antrenare a unei întregi națiuni pentru urmărirea unui scop.
Românii n-au fost niciodată foarte uniți întru simțiri și credințe dar astăzi, mai mult ca oricând, deficitul de LIDERI CREDIBILI, a căror cuvinte să constituie pentru o întreagă națiune un far călăuzitor în vremuri de furtună, este mai vizibil ca oricând.

Clasa politică, din păcate, a reușit să piardă foarte mult din credibilitate. Nu o zic eu, o constatăm din cifrele din statistici.
Presupunând prin absurd că astăzi Cotroceniul ar fi în posesia listei de măsuri care, aplicate, vor scoate țara din criză, comunicarea lor către națiune de la microfonul prezidențial le aruncă în derizoriu pentru exact jumătate din români, cei care au votat împotriva actualului Președinte.
Aceeași listă de idei magnifice și măsuri superbe, dacă ar fi anunțate de la microfonul tribunei opoziției, ar avea aceeași soartă pentru cealaltă jumătate din români.
Anunțate fiind de la Palatul Victoria, cu părere de rău, cred că ele ar fi ignorate de mult mai mulți.

Ce ne facem în cazul acesta ? Sunt oare românii condamnați să fie “Toma necredinciosul” și să nu aibă puterea de a se smulge din promiscuitatea socială în care ne bălăcărim, fără speranțe de a ajunge la mal?

În anii 1995 – 2000 apăruse mirajul oamenilor de afaceri providențiali. Ion Țiriac era unul din ei, speranța românului de atunci îndreptându-se către marele sportiv și om de afaceri, oamenii având impresia că prietenii din Germania ai lui Țiriac se vor repezi să ne ajute ca fiecare român să aibă în curte câte un Mercedes. Au fost suficiente 2, 3 vânători televizate pe domeniile de la Balc ca să spulbere și acest mit.

Prin 2004, a apărut un nou miraj, cel al “vocii societății civile”, Cu un anumit succes la un moment dat. Din spuma cea albă și imaculată a valurilor “societății civile” a apărut Monica Macovei, care a căpătat imediat când s-a așezat pe scaunul de ministeriabil și o anumită culoare politică. Intrând însă sub stindardul unui partid, oricine se visează lider de opinie își pierde automat credibilitatea și obiectivitatea, el respectă la un moment dat “disciplina de partid” și uneori este nevoit să susțină anumite lucruri care în mod sigur nu-i convin.
Oricine intră în contact cu mediul politic “se mânjește” automat, fără să vrea, de lipsa de credibilitate a clasei politice.

Până și mediul sindical, în care lumea a crezut și încă mai crede, a produs și el câțiva exponenți de marcă ce și-au pierdut automat reprezentativitatea când au fost cooptați în clasa politica : Miron Mitrea, Victor Ciorbea, Marian Sârbu, Cătălin Croitoru, Matei Brătianu, Marius Sorin Gondor, Elena Sporea, Mircia Giurgiu, Gheorghe Popa, Valentin Mocanu și alții.

Astăzi, ochii românilor se îndreaptă cu interes și multă speranță către Mugur Isărescu, cel care într-un moment de ananghie a fost instalat provizoriu în funcția de prim-ministru.
O anumită indepedență politică și incontestabile calități profesionale recunoscute nu numai în țară, l-au făcut pe Isărescu în acest moment să fie UNUL DINTRE oamenii care ar putea fi portavocea credibilă prin care pot fi anunțate măsurile de redresare stabilite de clasa politică în urma unor reale negocieri cu sindicatele.

Întrebarea mea este aceea dacă Isărescu este SINGURA voce care ar putea fi credibilă și speranța mea este că nu, pentru că, în caz contrar, România ar fi într-o criză cu mult mai gravă decât cea financiară, criza personalităților credibile.
Oare marii actori, marii oameni de știință (atâția câți au mai rămas în țară), profesioniștii adevărați din medicină, electronică, justiție, nu sunt și ei voci credibile ?

Să dau un exemplu cu ecouri din istorie. Știe toată lumea sloganul “Dați un leu pentru Atheneu” prin care, prin subscripție publică, sau strâns o parte a fondurilor cu care în 1886 a început construcția Atheneul Român.
Faceți un exercițiu vă rog și puneți același îndemn, actualizat și fără rimă, să-i spunem “Dați zece lei, să ieșim din criză!”, în gura următoarelor personaje: Adriean Videanu, Elena Udrea, Vasile Blaga, Emil Boc. Nu sună credibil?
Să mai încercăm, cum ar fi dacă cei zece lei ar fi ceruți de Adrian Năstase, Gabriel Oprea, Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Verestoy Attila?
Să încercăm cu oamenii de afaceri? Cum ar fi să ne zică “Dați zece lei, să ieșim din criză” Dan Voiculescu, Călin Popescu Tăriceanu, Gigi Becali, Viorel Cataramă, Silviu Prigoană, George Copos, Ion Țiriac sau Dinu Patriciu?
Oare personajele mondene ar putea avea mai multă trecere? Să ne ceară atunci zece lei Bianca lui Bote, Sexy Brăileanca, Cătălin Botezatu, Răzvan și Dani, Dan Capatos!

Nu v-ar convinge nimeni? Păcat, pentru că la mass-media cu mare efect, doar personajele de mai sus au deocamdată trecere. DOAR LOR le sunt astăzi hiper-popularizate părerile despre ce-ar trebui să facă guvernul, cum ar trebui să arate sistemul de sănătate, ce fel de turism trebuie să facem, ce-ar trebui să cumpere românul, la ce bănci mai trebuie să se îndatoreze și multe altele.

“Opinia nouă” își propune să vă convingă, dacă mai era necesar, că indicațiile celor de mai sus vor avea efecte benefice doar pentru ei, firmele lor, conturile firmelor lor și imaginea lor personală. Își mai propune să redescopere și vă prezinte, pe plan local, în Brăila, personalitățile cu experiență, cu realizări în domeniile lor de activitate și a căror opinii noi le apreciem ca fiind de valoare și care se pot constituit într-un grup care poate promova cu credibilitate orice măsuri destinate a face viața noastră, a brăilenilor și, de ce nu, a românilor, mai bună, mai frumoasă.
Dacă veți considera că demersul nostru este unul de natură să ajute reparația morală a societății românești, vă așteptăm să ne urmăriți, să ne citiți și, de ce nu, să contribuiți la acest efort prin informații, prin comentarii la articolele existente.

Constantin Teodorescu

A comunica azi este cea mai grea actiune.

Constat ca in principiu vorbim aceeasi limba dar pe cateva subiecte, numai politice, nu ma mai pot intelege cu multi din cunoscutii cu care acum cativa ani aveam aceleasi idei.

Eu ii acuz ca imi recita din ce aud la televizor. Ei ma acuza ca le redau ceea ce discut cu anumiti prieteni sau ce citesc pe diverse bloguri.

Ca ei imi recita ce aud la televizor se poate verifica. Ca eu le redau ce citesc pe bloguri … sincer nu citesc decat cateva si acelea nu au treaba cu politica. Ca vorbesc cu cinestie cine diverse despre politica e adevarat dar nu cred ca imi insusesc parerile lor.

Deunazi rugam un prieten sa dea radioul mai incet ca nu ii mai suport (Realitatea FM, cu transmisia din Piata Victoriei) si m-am trezit ca incepe sa il injure pe Basescu. L-am intrebat daca a citit ziarele de azi, urmand sa-l intreb daca a citit si despre „experieta” reporterilor de la Romania Libera sau alte articole aparute pe tema autocare – protesc sindical – sindicate – politicieni PSD. Raspuns la fel de promt: „m-am saturat de dictator!” M-am intrebat in sinea mea: „ce caut langa un om care nu accepta un dialog?” … Fara cuvinte!

Un om manipulat niciodata nu va recunoaste ca a fost supus acestei actiuni! Ceea ce este mai rau este ca si refuza sa se informeze si din alte surse, acceptand pe cele care ii spun ceea ce isi doreste.

Cand am deschis discutia pe faptul ca azi, o alta decizie politica nu se poate lua, venind cu cifre de genul: 1,4 milioane de bugetari, 7 milioane de asistati de stat care beneficiaza de 200 de tipuri de ajutoare sociale (2 miliarde de dolari pe an), mi s-a spus ca actualii guvernanti au facut asa ceva. Culmea este ca am auzit la tv un astfel de discurs, dar nu imi mai amintesc care din politicienii opozitiei il spunea.

Nu mai e logica lumea in care traim din cauza celor care apar si lanseaza pe micile ecrane fel de fel de ineptii, din cauza iresponsabililor din televiziuni care ii lasa, din cauza CNA-ului care nu ia masuri, din cauza lipsei din societate a unei instante morale care sa amendeze astfel de derapaje.

… Si cei care ar putea fi acea instanta, cei care ar putea detensiona societatea ce credeti ca fac? CER BANI! Iata un comunicat: „Biserica Ortodoxa Romana considera ca actuala criza financiar-economica este rezultatul unei profunde crize spirituale si morale care poate fi depasita prin sporirea credintei, a rugaciunii si cooperarii pentru a finaliza un lacas de cult care aduna oameni, care sunt invatati sa se respecte si sa se ajute reciproc”.

Daca si reprezentantii bisericii sunt iresponsabili ma intreb: In ce lume traiesc? Cum pot sa cer dreptate, echilibru, logica celui de langa mine?

Sondajul de opinie a fost realizat de Institutul de Marketing şi Sondaje IMAS-INC Chişinău.

Sondajul a fost realizat în perioada 15 aprilie – 3 mai 2010, pe un eşantion naţional reprezentativ de 1054 de respondenţi cu vârsta de 18 ani şi peste, din 12 unităţi teritorial-administrative. Marja de eroare este de ±3%.

iesirea de la urne  arata asa:

numaratoarea arata asa: