Consultanta Politica

Cata incredere putem sa mai avem in politicieni? Cata incredere putem sa mai avem in sindicate? Cate incredere putem sa mai avem in presa? Am spus vreodata lucrurilor pe nume?

Cred ca toti romanii sunt prost dispusi de ceva timp. Urmarim presa si ne saturam de vestile lor proaste pe care ni le furnizeaza.

Acum cateva zile politicianul de opozitie incepe scandalul: guvernul vrea sa creasca taxele si impozitele. Media avantata sa critice si sa decredibilizeze guvernul alimenteaza discutii adacadabrante cu vel de fel de politicieni, comentatori, analisti, jurnalisti alesi pe spranceana, care la de care cu spume la gura in imaginarea de scenarii apocaliptice. Guvernul are ca deobicei o comunicare proasta, dar un lucru l-a facut: a dezmintit toate scenariile care apareau pe micile ecrane de stiri – novelistice. Opozantii si media au zis ca se minte si si-au continuat elucubratiile. Pana la urma s-a adeverit ca GuvRo are dreptate, e adevarat ca prin vocea Presedintelui, dar acest lucru s-a intamplat deoarece acesta inca mai are credibilitate printre politicienii puterii. A venit FMI-ul si in data de 5 mai, Jeffrey Franks a spus RASPICAT SI IN LIMBA ROMANA: “situatia actuala se datoreaza cheltuielilor din perioada 2006 – 2008”.

Cum pot sa mai am incredere in presa romaneasca cand marea stire de la respectiva conferinta de presa a fost: “Jeffrey Franks vorbeste limba romana”. Ba mai mult decat atat, ceea ce a zis privitor la vina a fost ras (cenzurat e un cuvant usor) din orice aparitie din presa.

Cum pot sa mai am incerdere in presa atat timp cat in “dezbateriile organizate” nimeni nu ia in serios ceea ce cei de la putere comunica. Exemplul este Crin A.: dupa declaratia lui Traian Basescu din 11 mai, este invitat sa comenteze. El are o singura replica: “Traian Basescu a inebunit!” Altceva nu a mai zis. Dar nimeni nu a comentat in fapt declaratia presedintelui: “Ca să înţelegeţi mai bine, în acest an, ca urmare a datoriilor pe care România le-a contractat în 2007, 2008 şi parte din 2009, bugetul de stat trebuie să plătească 10,007 miliarde euro. Repet: 10,007 miliarde euro.” …  „Daca nu apelam la imprumul nu avem cum sa mai platim deloc salariile si pensiile si nu mai avem din ce sa scadem 25%”

Cum pot sa mai am incredere in politicieni, atat timp cat un document al statului roman este denumit „I-am ciuruit”? … este vorba de textul motiunii de cenzura introdus in Parlament de opozitie.

Cum pot sa mai am incredere in politicienii romani atat timp cat un senator PNL (Nicoara, din Cluj) se uita la un film porno in timpul dezbaterii Legii Pensiilor? (in alta tara un astfel de scandal ar fi general un adevarat scandal care s-ar fi terminat cu demisia respectivului) I-a cerut cineva demisia? I-a dat dat cineva peste nas lui Crin A. cu aceasta ofensa adusa de un parlamentar PNL pensionarilor?

M-am saturat de prostia, de inconstienta, de reavointa, de golania, de vulgaritatea politicienilor si jurnalistilor!

IPP, Bucureşti, 11 mai 2010 ■ Astăzi, senatorii membri ai Comisiei pentru Drepturile Omului, respectiv Juridică din Senatul României, cu puţine excepţii, au desfiinţat procedura controlului averilor demnitarilor şi funcţionarilor, prin amendamentele votate la noul proiect de lege care reglementează funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Procedura stabilită de senatori pentru controlul averilor se va dovedi inaplicabilă.

Presa, ONG-urile şi societatea în general nu vor mai avea acces la informaţii concrete despre averile şi posibilele conflicte de interese ale demnitarilor, declaraţiile detaliate ale acestora devenind secrete, ca înainte de anul 2003. Politicienii din toate partidele reprezentate în Comisiile reunite de la Senat, au decis că cetăţenii nu trebuie să cunoască despre un demnitar/funcţionar mai mult decât că ar avea: un număr de case, un număr de terenuri, un număr de conturi, respectiv că au calitatea de acţionar într-un număr de societăţi comerciale. Prin această decizie va fi imposibilă orice evaluare obiectivă a unor diferenţe nejustificate în patrimoniu sau de identificare a unor potenţiale conflicte de interese fără alte detalii despre locul unde se află casele, terenurile sau care este denumirea respectivelor societăţi comerciale. Detalii despre averile şi interesele celor aflaţi în slujba cetăţenilor vor fi confidenţiale, iar anumite obiecte de patrimoniu cum ar fi bijuteriile sau tablourile ar putea fi considerate, după cum spune Senatorul UDMR Gyorgy Frunda, chiar de “natură intimă”.

Senatorii au păstrat în varianta legii care fusese anterior votată în Camera Deputaţilor prevederea prin care, dacă un cetăţean face o sesizare despre averea/conflictul de interese al unui demnitar/funcţ ionar, acesta din urmă îl poate acţiona în instanţă prezumând reaua – credinţă. Prin atitudinea lor, parlamentarii celor două Camere descurajează cetăţenii, jurnaliştii, ONGurile să facă în viitor astfel de sesizări, cultivând un climat de opresiune în societate în locul sprijinirii unei atitudini civice.

Pe acest fond, Institutul pentru Politici Publice solicită membrilor plenului Senatului să nu aprobe mâine raportul acestor comisii, retrimiţându-l înapoi spre dezbatere. Cerem, de asemenea, presei să ia atitudine faţă de această situaţie şi să se alăture solicitării noastre.

Pentru relaţii suplimentare, vă rugăm contactaţi Adrian Moraru, Director Adjunct IPP la 021 212 3126/7 sau mobil 0724 237 229.

Acesta este un editorial scris si spus la Radio Sport Total FM in data de 20.03.2008 sub rubrica CU BOCANCII PRIN MEDIA.

Daca este de actualitate? E mai rau decat credeam atunci!

Va marturisesc ca sunt deceptionat de faptul ca incepe un nou razboi: Basescu contra niste jurnalisti. Cam multi! Inca nu a inceput, doar s-a aruncat manusa.
Daca facem o analiza exacta, constatam ca acesta era dus cu batista pe tambal de unele trusturi de presa si pe fata doar de Trustul de presa Intact.
Dar sa o luam sistematic: Articolul care l-a enervat pe Basescu nu este chiar cusher, si se inscrie in ciclul “flota”. Personal, cred ca e mizerabil … Si eu m-as fi enervat daca as fi fost in locul  Presedintelui.
Sa trecem la starea de fapt: … Observam ca Traian Basescu a castigat ori de cate ori presa i-a fost potrivnica. Va mai amintiti campania din 2000, cand nimeni nu l-a bagat in seama si a iesit primar? La fel si cu cele doua campanii din 2004. Traian Basescu a avut mai mult de un an interdictia de a apare pe toate televiziunile … Iar a castigat! Se pare ca strategia este buna … dar el nu candideaza … sa vedem daca este valabila pentru trenul pe care il trage si care se numeste PD – L.

Daca o luam pe partea politica, “jucatorul” Traian Basescu nu mai are cu cine sa se bata … Politicienii PSD, PNL si care or mai fi, sunt doborati inca de pe vremea “coalitiei 322”. Asa ca din punct de vedere al axei electorale … nu are “vrajmasi”. Ei, acum e acum …

Intr-un trust de presa, un jurnalist castiga bani numai daca zice, scrie ceea ce convine patronatului, altfel scrie pe blog sau vorbeste cu nevasta … Asa se construieste un tonomat! Sunt cateva principii de management care sunt 100% valabile si in industria media. Primul deriva din “delegarea de autoritate”. Acest lucru se traduce in “eu patron, imi aleg un om in care am incredere” pentru a realiza misiunea canalului media. Daca domnul Traian Basescu a dat exemplul Intact, pe acesta il luam si noi. Care este misiunea Trustului Intact? In primul rand sa scoata bani si in al doilea rand sa se pozitioneze politic dupa preferinta domnului Dan Voiculescu, sau “Felix Motanul”, cum ii place sa il “desmierde” presedintele.
Deja lucrurile se simplifica … Un manager din trust are doua sanse: gandeste ca patronatul sau spune ca patronatul. Va marturisesc ca am convingerea ca toti managerii de top din trusturi gandesc cel putin 90% ca patronul … Aici facem o paranteza: Camelia Voiculescu, posesoarea mainilor in care sunt puse destinele intregului Intact nu poate gandi altcumva decat tatal sau. In esalonul 2 de management lucrurile stau un pic diferit. Aici nu mai conteaza ce gandesti ci ce iti iese din gura si ce iti iese din tastatura. Nu iese ce trebuie? Solutia sefilor este simpla: “Ne bucuram de colaborare, drumul la casierie il stii!” In traducere: in fiecare luna jurnalistul de trust se duce la casierie sau ii intra banii in cont pentru ca el presteaza o munca convenabila patronului. Daca aceasta nu este in conformitate cu pretentiile managerului se incheie colaborarea. Concluzie: intr-un trust de presa rezista numai cei care respecta linia editoriala data de patronat …
Cum au devenit unii tonomate mediatizate excesiv? “Aceasta este intrebarea!” … Atat timp cat ei gandesc ceea ce trebuie, sunt invitati sa colaboreze si sunt platiti pentru asta. Cand nu se mai intampla asa sunt trasi pe dreapta, vezi cazurile Marius Tuca sau Vlad Petreanu!

Continuam ideea, dar nu din perspectiva pe care presedintele a enuntat-o: “bagi banu’ si iese ideea care trebuie”.
In general un jurnalist are o anumita limita! E uman acest lucru … Problema este ca el, jurnalistul, niciodata nu v-a recunoste ca are limite. El considera ca le stie pe toate … Exemplu: zilele trecute stateam de vorba cu o persoana din bransa, pe un subiect de politica externa. Va matrurisesc ca nu am pretentia ca stapanesc vreun subiect din acest domeniu. Jurnalistul respectiv este la fel de neavenit de a deschide gura. Ei ce credeti? Incerca sa ma convinga ca el are dreptate. A doua zi a iesit un oficial, care culmea!, a anuntat exact contrariul a ceea ce colegul imi explica, si mai mult decat atat, a explicat si  de ce nu s-a facut alfel. M-am intalnit cu persoana. Nu a avut taria sa recunoasca ca a vorbit prostii. Ba mai mult, incerca sa intareasca ceea ce imi spusese cu 2 zile in urma, persista in prostie … Nu putem sa tragem decat o singura concluzie: sunt foarte multi jurnalisti care au tupeul sa scrie sau sa vorbeasca pe subiecte de care habar nu au …

Ma simt rusinat ca sunt nevoit sa dau dreptate unuia din exemplarele de tonomat postate la un post de stiri. Este vorba de “vorba lui Cristoiu”, adica, “redactiile patriei sunt populate cu fatuci si gugustiuci”. Explicatii: in general exista specializari pe domenii sau pe subiecte. Prima specializare intr-o redactie este cumparatul de tigari. A doua facutul de cafea. A treia “mondenul”. Si se termina lantul de specializari a unui jurnalist! Ia uitati-va pe un ziar de sport! Cat sport este in el si cat monden cu persoane din industria sportului?
Ia deschideti un ziar generalist si sa vedeti cata politica este pe pagina de politica si cat monden cu politicieni … Din alt punct de vedere: un jurnalist nu poate ataca orice subiect din domeniul in care lucreaza …  Stiti ca sunt jurnalisti specializati in sah. Pai asa este si in jurnalismul politic: unul stie PSD-ul, altul PNL-ul si altul PD-L-ul. Fiecare din ei are agenda lui de subiecte tratate, fiecare are agenda lui de telefoane cu persoane care-i raspund sau care-i “vand” subiecte … Asa ca tonomate sunt si cei care din 6 in 6 luni mai reiau cate un subiect …
Care a fost cel mai reluat subiect in ultimii 3 ani? “FLOTA”! Subiectul a fost instrumentat de un tovaras jurnalist, si din cand in cand, mai apare o hartie, o poza sau mai stiu eu ce informatie neconfirmata si subiectul mai este reluat inca o data “de-a fir a par” de respectivul … Asa ca un tonomat …

Asa ca stimabililor! Va fac o recomandare: Consumul excesiv de media, dauneaza grav neuronilor!

Modo-groso o tara poate fi vazuta ca o firma. Are venituri si cheltuieli. Cand veniturile depasesc cheltuielile insemna profit. Cand cheltuielile depasesc veniturile inseamna pierderi. In acest caz firma are trei posibilitati: taie cheltuielile pentru a le aduce la nivelul vebiturilor, se imprumuta (de la banci sau emiste obligatiuni) sau isi declara falimentul. Cu o tara e mai greu cu falimentul … nu se pot vinde activele …

Cu Romania se intampla cam acelasi lucru! O companie daca ajunge in situatie de faliment, este clar ca managementul a fost prost si trebuie schimbat! Raportat la o tara (aici se poate aduce in discutie si Grecia) rezulta ca Guvernele au fost incompetente si clasa politica asisderea. Azi este cat se paote de clar: avem ingrozitor de multi oameni care se hranesc de la bugetul de stat. Asta inseamna ca exista cheltuieli mari cu “personalul tesa”, adica cei care trebuie sa intretina compania. Uitandu-me pe cifre constatam ca acest “personal tesa” este la jumatatea “personalului productiv”. Stie cineva o companie cu o asa de mare proportie intre cei care produc si cei care au grija ca sa se produca? Nu cred. Intr-o companie multinationala, lucratorii din afara productiei sunt cel mult 10% din cei care sunt direct productivi. (am luat o companie foarte mare deoarece pentru una mica raportul este cu mult mai mic.) Cu o tara este altfel si recunosc ca aceasta comparatie este cat se poate de fortata, dar cat se poate de asemanatoare.

Cum am ajuns in aceasta posura? Guvernele din ’90 incoace au avut numai decizii populiste care sunt antieconomice. Va mai amintiti ca pe la inceputul democratiei s-a redus varsta de pensionare, aducand dintr-o data in carca celor care produc si imputinati o mare de asistati? Va mai amintiti de deciziile referitoare la “mormanul de fier vechi” – asa era numita economia pe atunci – de inchiderea societatilor comerciale si nu privatizarea lor, decizii care au incurajat iesirea la pensie, care au marit numarul de someri, care au dublat proctic sistatii de sat? Va mai amintiti politicile de acum cativa ani, perioada de expansiune economica in toata Europa, nu numai in Romania, adica pe vremea cand statul avea bani, cand se faceau angajari cu miile in institutiile de stat? (sa ne amintim de cati tanjeau sa se angajeze intr-o angentie guvernamentala cu birou sau reprezentant in cea mai mica comuna din varf de munte?) … Iar un puseu de crestere a sistatilor de stat (sa fim seriosi – nu toate institutiile bugetare aveau nevoie de personal – deci putem sa ii numin sistati). Prin toate aceste masuri s-a asigurat (sau s-a dorit) un numar mai mare de voturi pentru partidele care s-au aflat la putere.

Acum e criza! Acum a venit scadenta. Scadem cheltuielile pentru ca nu putem marii veniturile. Cum le scadem? Tinem toti oamenii si le scadem la toti salariile sau dam afara oameni in proportia cu care vrem sa scadem salariile? Daca ii dam afara? Nu putem! Avem contracte colective de munca care prevad fel de fel de compensatii pe langa ajutorul de somaj. S-ar putea sa coste mai mult decat daca nu facem nimic! Problema este ca nu putem sa tratam toti bugetarii la fel, adica sa le taiem la toti salariile. Va dati seama cum se va uita SPP-istul primului ministru la Emil Boc? Va dati seama ce frustrati vor fi politaii care se lupta cu infractorii? Dar doctorii de la urgenta? Dar procurorii si judecatorii care lupat cu coruptia? … si mai sunt bugetari de care putem sa amintim! Cand ati fost ultima data intr-o institutie a adiministratiei locale? Incaperile gem de birouri si scaune ocupate de indivizi care nu au alte preocupari decat sa citeasca ziarele, sa bea cafele, sa se uite la ceas …

Care sunt cele mai vocale sindicate? Tocmai a acelora care chiar stau! De ce sunt vocale? Vor sa stea in continuare membrii si sa nu uitam care este portretul robot al liderului de sindicat: lider de foarte multi ani, obraznic confundat cu activ, cu limbaj nesimtit confundat vorbaret, cu asa de multe drepturi incat in anii de cand este lider a acumulat o avere frumusica. Revenind ca a cui este vina … Se pare ca a tuturor care au fost si care sunt la putere. Acei care sunt azi in opozitie si care fac declaratii care mai de care mai nesimtite si mai inconstiente au uitat ca si sub guvernele lor s-au facut angajari si s-au crescut numarul de someri sau pensinari. “O bomba nucreara”, “genocid social” … asa caracterizau unii lideri al opozitiei actualele decizii. Totusi macar cei de la PSD puteau sa-i de un telefon fostului lor coleg Tanasescu, acum la FMI, sa-l intrebe care este treaba inainte de marile lor exprimari. Cu parere de rau, dar stau si ma intreb cine ii ia in serios? Doar trebuie sa apreciem ca in aceasta inclestare plina de ura si ireconciliabila intre cei de la putere si cei din opozitie, reprezentantii FMI incearca sa explice actualei opozitii ca altfel nu se poate, ca alta cale nu exista. Sa vedem care vor fi declaratiile alor nostrii opozanti dupa intalnirea cu FMI-ul.