Consultanta Politica

Acum 10 ani, scriam in prima mea carte despre cum functioneaza societatea americana:

„Pai daca esti vazut cu un teanc mare de bani, e posibil ca cineva sa cheme politia pentru ca este anormal sa ai bani multi la tine (caz real intamplat unui roman).

…………………..

De ce ii este frica americanului de fisc? Ia imaginati-va ca un cetatean isi cumpara o casa in Queens, in Forest Hills si peste o luna intra in puscarie. De ce? Pentru ca orice vanzare-cumparare ce trece de o anumita suma este verificata automat si probabil un calculator incepe sa piuie … Si atunci individul este verificat la capitolul venituri-cheltuieli si impozite platite. Daca ceva nu este in regula, imediat bat la usa respectivului reprezentantii fiscului, cerandu-si scuze ca s-a produs o inadvertenta sau o greseala in sistem si il roaga pe cel care tocmai si-a luat casa sa-i ajute sa elimine greseala. Cetateanul are doua alternative dupa ce i-a batut fiscul la usa: sa intre in puscarie pentru ca nu are cum sa justifice banii sau sa dea fiscul in judecata ca a gresit si batandu-i la usa i-a prejudiciat imaginea de om cinstit.

Este ceva anormal in ceea ce v-am povestit?”

Intre timp am mai dezvoltat subiectul pana am devenit un sustinator al sistemului fiscal american.

Zilele trecute am deschis un cont bancar si am ramas neplacut impresionat la chestionarul pe care l-am completat. Neplacut pentru ca mi-a luat foarte mult timp. Agentul bancar s-a scuzat, ca nu e banca de vina ci BNR-ul, care a schimbat metodologia de deschidere de conturi si care cere printre altele si informatii despre provenienta banilor. Atunci am ras, nestiind ce se pregateste de fapt si fiind un tip foarte neincrezator in sistem.

Ieri mi s-a relevat care este motivul formularului stufos pe care l-am competat: l-am gasit in Gandul (de ce oare numai intr-un singur canal de presa, cand subiectul este atat de consistent?) si marturisesc ca m-am bucurat.

M-am bucurat la faptul ca in viitor vom avea voie sa ne intrebam de unde ar bani un tinerel pentru cea mai scumpa masina, de unde are bani un nene pentru o vila de mai mult de un milion de euro, de unde au bani unele fete sa cumpere ce e mai scump in mall …

Am aflat ca “Guvernul înfiinţează POLIŢIA FISCALĂ. CUM TE CAUTĂ INSPECTORUL CA SĂ TE ÎNTREBE DE UNDE AI “CASH”” In sfarsit s-a trezit cineva in tara asta sa se gandeasca ca dupa o declaratie de venituri introdusa in 2004, ar trebui sa existe si o declaratie de cheltuieli, deoarece sunt prea multi care vizibil cheltuie mai mult decat castiga si pana acum nimeni nu ii lua la intrebari.

Cu alte cuvinte, este mult mai greu ca in viitor sa faci evaziune. Evaziunea este apreciata la 15 miliarde de euro anual, adica in doi – trei ani fara evaziune se poate plati imprumutul FMI.

Dar de ce s-a ajuns aici? Este clar ca statul nu mai are bani! Este clar ca pana acum nu s-a dorit ca existe un astfel de sistem. „Nu s-a dorit” inseamna, grupuri de interese (sa nu le zicem mafiote!), mana in mana cu politicienii (sa nu zicem ca o parte din acestia fac parte din grupurile de interese), prin acestia care au ajuns in diversele formule de Parlament si Guvern, au facut pe dracu’n patru sa nu se implementeze un astfel de sistem fiscal. Poate ca nici actualii guvernanti nu vroiau asa ceva, dar se pare ca nu se mai poate! A trebuit sa vina FMI-ul sa ne oblige sa introducem aceasta legislatie fiscala. Bine ne-a facut!

Acum sa vedem cine vor fi cei care se vor impotrivii cel mai tare! Logic, cei care fac parte din grupurile de infractionalitate de care spuneam mai sus (sau cei care le apara).

Poate asa o sa ajungem sa vedem cu ochii nostrii ce inseamna sa traiesti intr-o societate normala unde nimeni nu o sa ne mai agreseze cu banii pe care chipurile ii detin.

* am zis „americanii” pentru ca in intelegerea generala FMI-ul este atribuit americanilor

Cosmin Pacuraru

Rezultatele ultimului sondaj CBS-AXA sunt extrem de sugestive, atât prin lipsa surprizelor majore, cât şi prin confirmarea unor trenduri îngrijorătoare care s-au profilat în ultimii ani. Ce implicaţii ar putea să aibă toate acestea pentru viitorul apropiat şi pentru viaţa politică a ţării de după alegeri?

Epoca alianţelor

Moldova pare să intre în epoca alianţelor… poate chiar volens-nolens. Cetăţenilor pot să nu le fie pe plac alianţele de guvernare, cu certurile lor permanente şi cu „prea multă” democraţie. De fapt, sondajele arată că mulţi dintre ei şi-ar dori un partid unic. Problema este că ei nu se pot defini care să fie acest partid unic. În asemenea caz, alianţele sunt exact ceea ce doctorul a prescris pentru societăţile democratice: şi anume, elitele politice care îi reprezintă pe cetăţeni trebuie să dialogheze în căutarea consensului pentru a asigura guvernarea eficientă a ţării şi atingerea obiectivelor de dezvoltare. Un alt moment interesant, scos în evidenţă de sondajul menţionat, este că nu există nici un candidat prezidenţiabil care să insufle încrederea pentru o majoritate clară a cetăţenilor [1].

În acest sens, Alianţa de Integrare Europeană a fost necesară, dacă nu şi suficientă. Necesară pentru că a spart monopolul politic deţinut de PCRM asupra puterii pe parcurs de opt ani, dar nu şi suficientă pentru că nu a funcţionat eficient şi pentru că singură s-a etalat, de multe ori, în poziţia unui deţinător intransigent al adevărului final, dând astfel dovadă de un spirit bolşevic. Insuficientă şi pentru că, după mai mult de un an de existenţă [2], cetăţenii consideră că AIE lasă ţara cam cu aceleaşi probleme fundamentale cu care a moştenit-o (vezi opiniile cetăţenilor vizavi de direcţia ţării şi problemele principale cu care se ciocnesc aceştia). Noi am evidenţiat evoluţia nemulţumirilor cetăţenilor cu actul de guvernare în Raportul de Stare a Ţării 2009 (http://expert-grup.org/?go=biblioteca&n=150), acelaşi trend continuă şi în 2010.

În continuare, aceste insuccese ale Alianţei au însemnat şi menţinerea poziţiilor inamicului său principal – PCRM şi conservarea, în linii mari, a distribuţiei simpatiilor alegătorilor la nivelul celor din iulie-august anul 2009. Mai mult decât atât, toate chestiunile esenţiale utilizate pe larg ca instrumente de PR în perioada aprilie-iulie 2009 au rămas fără elucidarea promisă de AIE: pretinsa fabricare a rezultatelor alegerilor parlamentare din aprilie 2009, evenimentele politice violente (atât devastarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei din 7 aprilie, cât şi excesele care au urmat din partea organelor de forţă), dominarea oligarhiilor din „curtea domnească”, monopolurile de piaţă etc.

Şi acum, dacă e să dăm crezare rezultatelor sondajului CBS-AXA, partajarea mandatelor în viitorul Parlament ar putea repeta situaţia din Legislativul actual [3], o situaţie anticipată de altfel (http://expert-grup.org/index.php?go=biblioteca&n=168). Bineînţeles, o asemenea evoluţie va impune elitelor politice locale constrângeri foarte rigide, atât în ceea ce priveşte relaţiile între ele, cât şi cu partenerii/patronii din exterior.

Quo Vadis, Moldova?

Alegerile viitoare pot să nu fie sau poate nu ar trebui să fie despre geopolitică, însă există toate premizele ca umbra „marii opţiuni geopolitice” să domine agenda post-electorală a ţării noastre. Şi aceasta nu doar din cauză că sondajul sus-menţionat a demonstrat o dată în plus că cetăţenii Republicii Moldova nu împărtăşesc în egală măsură „euro-entuziasmul” elitelor politice. Dar şi pentru că climatul geopolitic din jurul Moldovei predispune spre (dez)acorduri de proporţii. Nu în zadar conflictul transnistrean apare ca o hârtie de turnesol pentru succesul iniţiativelor vizavi de structura europeană de securitate, şi nu în zadar Federaţia Rusă declară disponibilitatea de a avansa soluţionarea acestui conflict după instaurarea unui regim politic stabil (citim mai prietenos Rusiei?) la Chişinău. Astfel, cu toate că majoritatea problemelor existenţiale pe care trebuie să le rezolve elitele politice moldovene sunt de natură internă, apelul permanent la factorii externi şi climatul geopolitic propice, vor face ca rezultatele acestor alegeri să dobândească şi importanţă geopolitica considerabilă. Astfel, este rezonabil să presupunem că şi evoluţiile post-electorale să fie influenţate (prin transfer de imagine, instrumente economice, presiuni politice, etc.) de actorii externi.

Puzzle-ul post-electoral

Reieşind din cele expuse anterior, patru scenarii par cele mai verosimile:

1. Menţinerea AIE (fără AMN). Aceasta va necesita îngroparea „toporului războiului”, instituţionalizarea mecanismelor de funcţionare a Alianţei, „meritocratizarea” executivului şi iniţierea dialogului cu PCRM, iniţial pentru găsirea consensului vizavi de alegerea preşedintelui/modificarea articolului respectiv în Parlament, dar şi pentru cooperarea constructivă pe direcţii strategice de dezvoltare a ţării.

Factorul extern: Asemenea scenariu va avea suportul UE, interesată de stabilizarea politică a Republicii Moldova şi ancorarea acesteia pe drumul european. În acelaşi timp, Rusia ar putea şi să accepte acest scenariu, putând să influenţeze Alianţa fie prin PDM, fie prin condiţionarea cooperării din partea PCRM. Totuşi, această influenţă nu vine fără limite, ţinând cont de nivelul de euro-entuziasm al PCRM sau PDM.

2. “Show must go on!”. Eşecul de a alege preşedintele ţării sau de a modifica în mod raţional articolul respectiv din Constituţie ar însemna perpetuarea cercului vicios al instabilităţii politice, alegeri continue şi, ca rezultat, o statalitate moldovenească tot mai şubredă.

Factorul extern: un asemenea scenariu ar fi un coşmar pentru UE, care continuă să susţină „proiectul moldovenesc”. Deşi pentru Federaţia Rusă un asemenea scenariu nu este cel mai favorabil, el oferă oportunităţi suficiente şi pentru influenţarea situaţiei din Moldova, cât şi pentru consolidarea controlului asupra Transnistriei şi îngroparea definitivă a proiectului de reunificare a Republicii Moldova. În fine, întrebări serioase vizavi de sustenabilitatea proiectului moldovenesc ar fi de neevitat în cazul unui asemenea scenariu.

3. PCRM+1. Teoretic, o coaliţie dintre PCRM şi oricare altă componentă din AIE [4] ar putea fi suficientă pentru formarea guvernului şi alegerea preşedintelui. Lăsând la o parte varianta puţin probabilă cu PL, posibile sunt două combinaţii – PCRM+PD şi PCRM+PLDM. Cu toate că prima variantă pare a fi mai probabilă (în virtutea factorului extern şi afinităţilor ideologice), nemulţumirile de caracter personal şi economic ar putea împiedica crearea unei asemenea alianţe. Evident, nici PLDM nu apare ca un foarte probabil aliat al PCRM, dar istoria recentă ne învaţă că în politica moldovenească orice e posibil.

Factorul extern. Iarăşi, nu este cea mai favorabilă variantă pentru UE. O coaliţie PCRM şi PD ar apărea prea rusofilă (deşi rusofilia acestor partide nu trebuie exagerată), iar cea între PLDM şi PCRM prea instabilă şi imprevizibilă. Totodată, Rusia, evident ar susţine coaliţia PCRM şi PD, însă ar putea să se ciocnească cu surprize neplăcute, când aceasta ar începe să demonstreze semne de independenţă şi flirt cu Occidentul (din nou, istoria recentă arată că asemenea răsturnare de situaţie este foarte posibilă).

4. “Grand coalition”? Când toate opţiunile sunt epuizate, optimiştii cred în poveşti. În mai multe ţări în situaţii de impas politic, anume marea coaliţie (şi nu neapărat modificarea Constituţiei) a fost o soluţie temporară pentru a depăşi blocajele politice. Teoretic, toate aceste partide au o agendă comună – integrarea europeană şi modernizarea economică. Problema este că la modul practic interesele de grup diverg şi nu există semne de maturizare a elitei politice din Moldova care să conducă spre civilizarea dialogului politic. De altfel, această opţiune, care ar permite PCRM-ului să participe la guvernare într-o formă sau alta, ar fi mai atractivă pentru acest partid, decât o simplă cooperare cu o AIE restabilită. Dar sunt gata partidele democratice de o asemenea alianţă? Este capabil PCRM să participe la guvernare în loc să guverneze?

Factorul extern. Aceasta este o variantă destul de atractivă pentru UE, o structură prin excelenţă bazată pe idealurile consensului politic. Consolidarea dialogului şi înţelegerii în interiorul Republicii Moldova în baza unei agende de integrare europeană, agreată de toţi partenerii în coaliţie este o opţiune interesantă. Federaţia Rusă ar fi în expectativă – aşteptând când disensiunile din această coaliţie eterogenă ar putea fi utilizate în interesele sale.

În loc de concluzie. putem menţiona că există o serie de scenarii acceptabile pentru ca Republica Moldova să iasă din impasul politic şi să-şi relanseze procesele de modernizarea socială şi economică. Unicul scenariu inacceptabil (#2) pentru majoritatea societăţii este perpetuarea crizei politice actuale, adâncirea liniilor de divizare în societate şi permanentizarea războiului tuturor contra tuturor. Deocamdată nu ştim care va fi scenariul ce se va materializa, dar sperăm că scenariul inacceptabil va fi evitat.

[1] În acest context, întrebarea logică, dar care nu a figurat la referendumul din septembrie ar fi: „Moldova, în general, ai nevoie de preşedinte?”
[2] Aceasta evident fără ca să omitem succesele AIE în atenuarea impactului crizei financiare globale sau îmbunătăţirii relaţiilor cu partenerii externi, lucruri despre care am mai scris, dar care sunt mai puţin sesizate de cetăţeanul de rând.
[3] Cu trecerea AMN-ului în rândul partidelor extra-parlamentare şi transferul mandatelor respective în favoarea partenerilor de AIE.
[4] Rezultatele ultimului sondaj CBS-AXA arată că voturile PL, un partener aproape neverosimil pentru PCRM, nu ar fi suficiente pentru alegerea preşedintelui sau modificarea Constituţiei.

Această publicaţie apare în cadrul proiectului „Promovarea bunei guvernări prin analiză şi prognoză economică independentă” implementat de Expert-Grup cu suportul financiar al Fundaţiei Soros Moldova. Informaţiile şi concluziile expuse în acest articol aparţin în exclusivitate autorului şi nu sunt împărtăşite neapărat de Fundaţia Soros-Moldova.

Alex Oprunenco, FLUX

“Dupa 20 de ani – Perceptii si atitudini la adresa democratiei in Romania” a fost realizat de Compania de Cercetare Sociologica si Branding (CCSB), in perioada 23-28 septembrie, pe un esantion de 1.017 de persoane. Eroarea cercetarii este de plus/minus 3,1%.

CCSB este apropiat Intact, actionar fiind Camelia Voiculescu.

ce zice si explicatii:

1 pompierii (89%) – numai aparitii pozitive pe media

2 Biserica (80%) – scandaluri cu impozitarea, cu preoti imorali, cu patrimoniul Bisericii

3 Armata (73%) – nu a aparut mai deloc in presa

4 Jamdarmerie (63%) – idem

5 mass-media (61%) – e de mirare (aici am banuieli ca a blat)

6 institute de sondare a opiniei publice (57%) – idem sau cetateanul nu stie ce face si cu ce se ocupa si cine patroneaza si plateste asa ceva

7 Primarie si Politie (55%) – surprinzator, deoarece primarii sunt oameni politici, potitia … poate de asteptat

8 SRI (40%) – nu au aparut stiri cu SRI

9 Avocatul Poporului (34%) – e clar ca nu se stie mai nimic despre aceasta institutie

10 ONG-uri (33%) – aici societatea civila, destul de slaba, nu reuseste sa mediatizeze ce face (pacat)

11 sindicate (32%) – e de mirare ca e asa de mult. in ultima perioada au aratat cat de slabi sunt si mai ales cat de politizati sunt

12 justitie (29%) – intotdeauna a fost lipsita de incredere

13 banci (25%) – sa mai zicem ceva de scandalurile cu bancile din presa?

14 Presedintia (17%) – dupa 6 ani de tras zilnic cu tunul in Presedinte, Traian Basescu sta bine …

15 Parlamentul (14%) – se pare ca politicul (in special parlamentarii, au o imagine in degradare … sfat: terminati cu televizorul, dauneaza imaginii!

16 Guvernul (13%) – masuri de austeritate, neexplicate suficiant si fie vorba intre noi, slab!

17 partidele politice (12%) – cred ca politicienii trebuie sa stea mai degraba acasa decat sa se inghesuie la tv sa dea in Presedinte, QED: decat sa vorbesti prostii, mai bine taci!

Cred ca sondajul este in cea mai mare parte ok!

Pe 23 septembrie guvernul rus a anuntat ca va permite importul de vin moldovenesc doar pentru firme acreditate. Acest anunt confirma ca embargoul pentru vinul si coniacul moldovenesti si  este pe jumatate ridicat. Anutul a fost facut dupa vizita domnului Marian Lupu, presedintele Partidului Democrat Moldovenesc la Moscova si putem spune ca acest gest ar putea confirma faptul ca acesta se afla in gratiile Kremlinului.

De remarcat ca in timpul vizitei desfasurate intre 15 si 16 septembrie, partidul domnului Lupu a semnat cu partidul primului ministru Putin, Rusia Unita, un memorandum de cooperare.

Este semnificativ faptul ca relatia Moldova – Rusia a fost rezolvata de Marian Lupu si nu de primul ministru Filat sau presedintele interimar Ghimpu. Acesta este un semnal mai putin ambigu ca Moscova prefera PDM si Marian Lupu la viitoarele alegeri parlamentare care se vor desfasura la Chisinau in luna noiembrie.

Cosmin Pacuraru

Nu s-a spus care este adevarul in legatura cu votul din Camera la Legea Pensiilor!

Lucrurile stau cam asa: PDL-ul a convenit cu PSD-ul si PNL-ul sa se treaca aceasta lege deoarece se poate intra in incapacitate de plata. Legea si-a asumat-o numai PDL-ul deoarece pentru unele categorii de pensionari, destul de multe si destul de multi pensionarii, este defavorizanta.

Intelegerea a fost ca cele doua partide sa se retraga din sala si aceatsa sa se voteze numai de PDL, UDMR si independenti, fara probleme. Problemele au aparut atunci cand s-a vazut ca grupul parlamentar PDL este scindat, foarte muti deputati neascultand de liderii grupului. Prezenta la vot a fost aceea care s-a vazut … Conducerea Camerei, pedelista, a crezut ca se va trece cu vederea. Nu a fost asa deoarece Antena 3 a inceput scandalul, probabil la pontul unui parlamentar PC. PSD-ul si PNL-ul au fost puse in situatia de a tace cateva zile, crezand ca merge. Nu a fost asa! Mai depatte stiti!

Ce se intampla de fapt in grupul parlamentar PDL din Camera? Cei 124 de deputati sunt in marea majoritate foarte nemultumiti de actuala conducere a grupului. Unii doresc in conducerea grupului, cei noi, altii isi doresc pe altii ca sefi de grup, altii vor diverse favoruri din partea guvernului, care se obtin numai prin liderii de grup si care nu au fost satisfacute. Si asa au ajuns ca jumatate din grupul PDL sa-si arate dezinteresul de ceea ce se intampla in Parlament. Marea parte a absentilor considera ca au aratat cartonasul galben sefilor de grup prin lipsa de la votul acestei legi.

Alegerea unui nou lider de grup trebuia sa se faca la inceputul acestei sesiuni. Conducerea PDL a invocat ca trebuie doar o reconfirmare si atat. Daca analizam activitatea lui Mircea Toader, constatam ca nu este chiar atat de buna si ca cei care doresc alegeri au toate motivele sa le invoce.

Ce concluzii putem trage: nu conteaza nimic in Parlament decat intelegerile politicianiste a celor cativa din conducerile grupurilor parlamentare. Acestea, uneori, sunt cat se poate de imorale.  Politicienii sunt cat se poate de opaci in luarea dediciilor importante. Nu este deajuns sa fi cel mai puternic partid parlamentar daca se fac intelegeri pe sub masa si nu se explica acestea propriilor parlamentari pentru ca acestia sa fie disciplinati. Greselile de management politic se platesc in timp. Nu se pot face ilegalitati chiar asa de mari fara ca cineva sa le sesizeze.

Cosmin Pacuraru